tag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post3047945159165816652..comments2023-10-23T09:07:44.512-07:00Comments on Cu Mastile Jos: Despre Hipersensibilitate (numai de rau)Ahttp://www.blogger.com/profile/07922985462855269643noreply@blogger.comBlogger10125tag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-87147065876068070112018-03-07T12:48:05.193-08:002018-03-07T12:48:05.193-08:00Salut, sunt barbat si am exact aceeasi problema, d...Salut, sunt barbat si am exact aceeasi problema, daca îi pot spune asa, sunt un hipersensibil, am 20 de ani si ma confrunt cu problema asta inca de mic, am icercat sa evit problemele care ma inconjoara, care ma enerveaza etc, am facut asta pana la un moment dat cand m-am saturat sa le tot evit si mi-am pus ambitia sa ma schimb total, imi puneam in gand ca nu sunt deloc asa, ca nu am deloc o problema, totul decurgea oarecum bine dar simteam ca ceva e in neregula, eram foarte sociabil cu toata lumea dar parca intr-un oarecare fel parca ma fortam sa fac asta, aveam in gand cuvinte gen ″trebuie sa fac asta pentru a supravietuii in societatea asta, lumea e prea rea si nepasatoare, nu trebuie sa-mi pese nici mie″ asta a mers pana la un mic incident care pentru o persoana normala e o nimica toata insa pentru mine a fost inceputul undei lungii depresii si a multor ganduri ciudate prin cap, o teroare pot spune, am avut dureri nu numai psihice ci si fizice, aveam dureri de stomac mari, in abdomen, paranoia, etc, in prezent sunt mult mai bine datorita mamei mele, ei îi datorez totul pentru ca m-a salvat de la calvarul asta, de atunci mi-am dat seama ca nu sunt deloc ″tare″ cum ma credeam eu, ci un hipersensibil, in cazul meu e cel mai rau lucru posibil pe care-l am, nu il prea pot vedea ca un avantaj ci total opusul,un pas mic gresit si ″te-ai dus″ incerc sa le controlez si nu ma mai intereseaza ce zic altii despre mine, nu sunt neaparat o persoana timida, imi place sa vorbesc dar nu cu oricine, inerc sa fac un oarecare avantaj din ″abilitatea″ asta, si imi pun in continuu in gand ca orice probleme ai avea poti trece peste ele, indiferent cat de mari ar fi, imi accept hipersensibilitatea, poate nu e o dizabilitate neaparat si poate fi de folos, doar ca eu inca nu am reusit sa gasesc folosul eiAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-26533596296397394492015-10-09T03:26:54.284-07:002015-10-09T03:26:54.284-07:00Sunt recunoscator ca ai impartasit cu noi prin ce ...Sunt recunoscator ca ai impartasit cu noi prin ce treci.Ai incercat sa vezi ce spune stiinta despre sensibilitatea crescuta?Psihologii au stabilit ca apare la 15-20 la suta indivizi de ambele sexe din populatie.O idee importanta e ca trasatura e considerata normala de stiinta.De fapt multi din liderii si oamenii care au contribuit pentru societate substantial in trecut au fost orientati spre sensibilitate crescuta.Eu am scris un eseu cu scopul sa raspandesc informatiile studiate despre trasatura.Pe mine m-au facut sa ma simt validat si bine in pielea mea ca nimic altceva!Eu insumi ma consider hipersensibil.Pentru tine sau cei de aici care sunteti interesati de eseu Puteti sa-l cititi aici : http://mihaialexandrupopa.blogspot.ro/ Sper sa va fie cu adevarat de folos! -Mihai Popa,autoeducat in psihologieMihai Popahttps://www.blogger.com/profile/04187726590452038003noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-26927373403187477182015-09-27T13:19:35.420-07:002015-09-27T13:19:35.420-07:00Acest comentariu a fost eliminat de autor.Mihai Popahttps://www.blogger.com/profile/04187726590452038003noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-32002599190500244322014-05-31T08:29:39.507-07:002014-05-31T08:29:39.507-07:00ma bucur tare mult ca ai gasit calea de a putea sa...ma bucur tare mult ca ai gasit calea de a putea sa fii tu insati, cred ca asta e cel mai importantAhttps://www.blogger.com/profile/07922985462855269643noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-64710078630343960112014-05-28T00:52:30.506-07:002014-05-28T00:52:30.506-07:00OMG! Cat de bine m-ai descris! Cu fiecare cuvintel...OMG! Cat de bine m-ai descris! Cu fiecare cuvintel...<br />Cred ca hipersensibilitatea mea se trage de la faptul ca mama a incercat intens sa piarda sarcina, insa am fost destul de puternica sa supravietuiesc. Totusi, traumele s-au impregnat in subconstient; plus o familie cam dezorganizata, multe raniri si dezamagiri din partea oamenilor dragi, care m-au modelat mult... Adica m-au facut sa ajung la acele 180 de grade de care vorbeai. Acum toti ma considera o femeie puternica si doar o mana de oameni ma cunosc fara aceasta masca... Ceea ce ma face fericita este faptul ca mi-am intalnit jumatatea, care m-a acceptat asa cum sunt si fata de care pot sa fiu EU. Si e atat de bine sa fii tu... :)Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-22322372686340495642013-01-22T01:49:16.025-08:002013-01-22T01:49:16.025-08:00Ce sa zic,vad ca toate comentariile sunt postate d...Ce sa zic,vad ca toate comentariile sunt postate de femei.Partea proasta este ca eu sunt .... un barbat si am 40 de ani.Traiesc intens momentele,as vrea sa pot plange linistit ,sa ma pot descarca dar.... vreau ca lumea sa ma vada ca sunt barbat si atunci incerc sa o fac ,, mascat,, dar totusi o batista sau un servetel ma ajuta.Incerc sa imi distrag atentia sa ma gandesc la altceva,pe moment reusesc dar inopinant reapare aceasta stare si....incep din nou.Vad la televiziune pe cineva ca plange sau boceste pe altcineva,vad un film in care exista cate un moment din acesta fie el cat de mic,sau scurt si incep si eu.Ultima sceneta care mi s-a intamplat va fost acum cateva zile pe....facebook cineva a postat o ,, lectie de loialitate,, in italia la o slujba religioasa un caine isi astepta stapana moarta de doua luni.Am dramatizat momentul atat de mult incat m-a ajutat batistuta.Deseori numai gandind ... decad ca sa nu spun ca este pentru mine precum cascatul cand ti-e somn,sau cu alte cuvinte molipsitor.Prima data ,asta a fost cu ani in urma nu am bagat de seama dar cu timpul devine suparator.Nu as vrea sa cred ca nu trebuie sa i te opui acestei stari,trebuie sa te poti trata si cred ca cel mai bun tratament t-il poate oferi un psihoterapeut.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-68497745613261821372012-09-27T22:08:35.871-07:002012-09-27T22:08:35.871-07:00buna Maria,
sa stii ca vin o mare parte din cauta...buna Maria,<br /><br />sa stii ca vin o mare parte din cautarile pe google care ajung aici au in componenta cuvintul "hipersensibilitate". Banuiesc ca multi au o problema cu asta dar e un subiect despre care nu se vorbeste pentru ca societatea trateaza cu sintagma "prostii" sau "copilarii" astfel de manifestari.<br /><br />Iti multumesc pentru idei, din pacate nu am gasit nici eu reteta magica sa fac hipersensibilitatea sa devina o calitate, nu un handicap, dar stiu sigur ce NU trebuie sa fac: sa lupt impotriva lor sau sa ma prefac ca nu exista. Am incercat asta si am descoperit ca au o forta careia nu e bine sa i te opui.Ahttps://www.blogger.com/profile/07922985462855269643noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-86855833399523455592012-09-27T05:59:36.749-07:002012-09-27T05:59:36.749-07:00cine si de unde esti, ca tare bine le scrii :)!
t...cine si de unde esti, ca tare bine le scrii :)!<br /><br />ti-am gasit blogul si povestea cautand pe gugle gigle gogol: "cum sa scapi de hipersensibilitate?"<br />nu scriu pe bloguri, nici pe facebook insa e o premiera in toate<br />nu stiu de unde vine hipersensibilitatea si ce o genereaza (cre k sunt f multi factori corelati - educatie, famile, mediu, prieteni, profesori etc, inclusiv personalitatea intriseca si de ce nu stelele), insa stiu cea mai mica adiere intr-un pahar cu apa genereaza adevarate furtuni pe mare<br />Mi-a spus un psiholog ca nu este pertinent sa asociezi sensibilitatea cu slabiciunea. (e important sa stie fiecare acest lucru !) Cand esti sensibil si te mai flagelezi pentru asta, increderea in sine se degradeaza, sunt slab deci plang, plang deci sunt slab. Un kkt !<br />Perceptiile realitatii care ne inconjoara difera de la persoana la persoana, amploarea sentimentelor pe care le atribuim (mai bine spus care ne coplesesc), in diferite situatii, din nou difera de la persoana la persoana.<br />Deci punand doua persoane in aceeasi situatie, una cu reactii normale cealalta exagerate, nu poti judeca, atata vreme cat perceptia si puterea emotiilor nu sunt comparabile.<br />Concluzii personale<br />1) trebuie sa fi destul de puternic sa gestionezi sacii de emotii pe care un sensibil le primeste zi de zi – so we are strong !<br />2) cheia este sa iti gestionezi emotiile – o carte f interesanta este Inteligenta Emotional de Daniel Goleman – care incepe prin a-ti explica, chimia emotiilor – modul in care creierul uman functioneaza. Guess what – in mare creierul tuturor functioneaza la fel (veste buna, suntem inca normali) si a doua veste buna este ca inteligenta emotionala se dobandeste, se invata, se antreneaza (zi de zi….)<br />Cred ca atata vreme cat ai o siguranta fundamentala ca stii cine esti si esti in acord cu tine– gen sunt un om bun, imi plac oamenii samd, restul este martipan pe tort . Bine minimizez f mult lupta si dilemele existentiale, ca doar nu de pomana eram in cautari despre cum sa fac sa.. ?, dar chiar cred in asta.<br />Mai trebuie disciplina si vointa de a gestiona emotiile. Am inceput sa scriu pe caiet (self awarness) ce ma deranjeaza tulbura, de ce…really ? si sa ma intreb dc e chiar asa cum cred sau dc nu as putea schimba atitudinea si programul pentru data viitoare…putem incerca si vedea dc da roade... ?!!<br />o zi faina<br />maria<br />Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-1152889537081671332012-08-19T00:44:53.648-07:002012-08-19T00:44:53.648-07:00habar n-am...ma amagesc cu faptul ca educatia este...habar n-am...ma amagesc cu faptul ca educatia este foarte importanta si ca daca...atunci..acum poate ar fi fost altfel. Dar probabil ma amagesc- genetica are si ea un cuvant greu de spus pentru ca am intalnit oameni care au trait adevarate traume si sunt ok acum (si nu sunt in negare)<br /><br />Apropo de faptul ca noi credem ca suntem unici...de cand am scris post-urile astea despre hipersensibilitate, au venit foarte multe cautari de genul: cum sa nu mai fiu hipersensibila, ce pastile sa iau sa nu mai plang asa mult, etc<br /><br />Deci e clar, suntem foarte multi(e) dar mimam bine :))Ahttps://www.blogger.com/profile/07922985462855269643noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4775429858396219312.post-76475921821857749772012-08-17T01:38:00.567-07:002012-08-17T01:38:00.567-07:00Oho, ce ma recunosc in descrierea aceasta... In pe...Oho, ce ma recunosc in descrierea aceasta... In perioada sarcinilor, am fost un om normal ptr ca ceilalti (in afara de sot, sic!) imi acceptau emotiile mai usor, ca doar simteam "cat ptr 2". <br />Am fost un hipersensibil ambitios, convins ca e unic si mi s-a prabusit lumea cand am descoperit cati asemenea "unici" exista. A fost spre bine, m-am de=sensibilizat un pic si am ajuns la concluzia ca fiecare e unic, si toti suntem la fel :)<br />Raspunsul la intrebarea ta e: amandoua. Exact ca intrebarea: ce conteaza mai mult la un copil: genele sau educatia?<br />Conteaza ce aplici, dar conteaza si "materialul"<br /><br />Provin din 2 hipersensibili care nu si-au putut accepta sensibilitatea (nici fata de altii, nici fata de ei insisi), deci am mostenit-o. Faptul ca ei m-au tratat cu asprime cand aveam mai multa nevoie de blandete mi-a intarit-o. Deci... la tine cum e? care ti se pare ca a contat mai mult?Xelomonhttp://xelomon.wordpress.comnoreply@blogger.com