Nu o sa fie un articol despre asa da
asa nu. Ci doar niste idei scurte si disparate despre cum vad eu
lucrurile. Si scriu mai mult sa ramana pentru ca cine stie cum imi
voi schimba convingerile si e bine sa ramana aici sa-mi aduca aminte
si sa ma fac mica mica de rusine: ia uite bai, ce aberatii ziceai pe
atunci!!
Copilul trebuie lasat sa-si urmeze
adevarata natura: inclinatii, talente.Bineinteles ca tu esti intr-o pozitie privilegiata
si poti sa intervii si sa-l modelezi dupa chipul si asemanatarea ta
(sau al altora) dar intrebarea este: chiar asta iti doresti? Natura
se razbuna si eu sunt cel mai bun exemplu daca te prefaci prea mult
ceea ce nu esti, exista o frustrare imensa care se revarsa asupra
lumii inconjuratoare si nu stiu cine mai sta atunci in preajma ta
atunci sau dimpotriva sapa in interior si iarasi nu vrei sa stii ce ravagii au loc
acolo si ce boli se pot declansa. Prin urmare lasa-l sa faca ce-i
place si nu incerca sa-i impui ce crezi tu ca “ar face bine sa-i
placa”. Eu ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea sa zambesc senin si
calm atunci cand fiica-mea o sa vina la mine sa-mi spuna ca vrea sa
se faca dansatoare la bara sau picolita de sezon:)
E un lucru minunat ca am iesit de sub
conceptiile invechite ale parintilor nostri de genul: bataia e rupta
din rai, stai frumos ca ce zice lumea, uite ce frumos canta/vorbeste
fetita/baietelul, nu mai plange ca esti urata, vai, baietii nu plang,
ce esti tu barbat sau orez cu lapte?, eu stiu mai bine ce trebuie
facut, taci din gura ca esti mic si nu stii!, etc dar mi-e teama ca dam in extrema
ailalta a libertatii (si mi-a placut articolul de aici).
Si mai e o chestie pe care eu o
consider periculoasa: cititul cu avant al cartilor de parenting,
insasi folosirea termenilor imi pare ca un limbaj de lemn dintr-o
corporatie americana: AP, La Leche League, toddler, co-sleeping, LP,
etc. Nu e rau sa citesti si sa te informezi, e rau sa te bazezi numai
pe citit si sa-ti ignori instinctele sau intuitia.
Tot ce am spus mai spus e cu titlu de
referinta. Cel mai important este sa-ti asculti copilul si sa te
adaptezi personalitatii lui, fara sa cazi in generalizari
periculoase. Pentru ca da, sunt copii care au nevoie de un program
mai riguros, regulile ii ajuta sa se organizeze mai bine si ii scapa
de frustrari, da, sunt copii care au nevoie de foarte multe
activitati pentru ca au foarte multa energie si atunci asta e un mod
sanatos de a se descarca si nu privesc programul incarcat ca pe o
corvoada, dimpotriva ii ajuta sa-si descarce energia si sa poata
dormi mai bine, etc. Cel mai greu e sa te adaptezi la personalitatea
lor fara sa treci prin filtrul tau si cred ca aici e pacatul
majoritatii parintilor. Il imbrac cu 10 pulovere pentru ca mie la 15
grade mi-e frig si intotdeauna ma imbrac mai gros sau eu daca as face
jumatate din activitatile pe care le face el as pica lata, e prea
mult pentru el, il retrag si tot asa. Si e normal, si eu fac asta.
Dar incerc pe cat posibil sa dau filtrul la o parte si sa primesc cu
inima deschisa semnalele pe care mi le transmite el.
Pe scurt: Asculta. Intelege. Explica
consecintele. Ofera optiuni.
Intr-un final nu-mi vine decat un
exemplu de pe vremea cand faceam scoala de soferi si instructorul
mi-a zis ca tot ce trebuie sa fac e sa “ascult motorul” Si al
naibii motor nu-mi spunea nimic oricat de tare imi ciuleam eu
urechile oricat de multe chestii il intrebam. Si mi-au trebuit ani de
condus ca sa scap de cramponarea aia: tot corpul calare pe volan,
fruntea lipita de parbriz, schimbatul vitezei intai la 3000 de
turatii, a doua la 5000 de turatii fix si tot asa. Si am invatat ca
zumzetul ala de sub capota poate sa fie fin ca un tors de pisica,
ascutit cand am facut o manevra gresita, putin mai intens ca se
necesita o treapta superioara etc La inceput o sa fie greu dar pe
masura ce inaintezi si inveti sa citesti semnele, lucrurile se
aseaza.
Prin urmare ascultati ce spune motorul
pentru ca in felul asta o sa va bucurati de un drum minunat si plin
de satisfactii alaturi de copilul vostru:)
Calatorie placuta :)
