luni, 1 octombrie 2012
duminică, 30 septembrie 2012
Parintii, copiii si fricile
Cand urmeaza sa ai un copil toata lumea te pregateste pentru schimbarile care vor aparea in viata ta: vei avea mai putin timp pentru tine, va trebui sa faci mai multe sacrificii, relatia cu partenerul va fi pusa la incercare datorita stresului si oboselii acumulate, daca esti foarte norocoasa vei avea parte si de baby blues dar foarte putini iti spun de schimbarile cu adevarat importante care se petrec in inima ta incepand din momentul in care copilul vine pe lume. Si acestea sunt legate de fricile de mama. Si de tata, dar la astea nu ma prea pricep – banuiesc ca e cumva similar.
Si aceste frici
sunt cu atat mai mari, cu cat parintele este mai neimpacat cu sine
insusi in momentul nasterii. Toate ranile adanci dar bine ascunse si
negate de-a lungul vietii, toate spaimele, toti demonii, toate
scheletele din sifonier dau usa de perete si navalesc in viata ta
odata cu mica fiinta din tine.
Poate nu
instantaneu la nastere, dar cu siguranta mai incolo. Iar copilul are
acest dar magic dar de a sti exact pe ce butoane sa apese astfel
incat sa scoata din tine cele mai profunde angoase.
Esti un control
freak? Copilul tau va fi cel mai incapatanat si independent copil
ever: nu va asculta ce-i spui, va face mereu invers, nu va manca, nu
va dormi, in general nu te va asculta si se va batzai pe singurul tau
nerv ramas in viata cu un sadism la care nu te-ai fi asteptat de la o
fiinta atat de mica.
Esti o persoana
foarte grijulie, hiperprotectoare? La fel, te va scoate din minti cu
cataratul prin locuri interzise si preferinta nebuna pentru locuri
periculoase.
Ti-e frica de ce
zice lumea? Copilul tau va turna cu gratie amanunte intime din
familia voastra oricui este dispus sa-l asculte: de la mamicile cu
care te intalnesti in parc pana la casierele de la supermarket. Va
face crize de tantrum in mijlocul magazinului pentru a obtine jucaria
favorita pentru ca instinctiv stie ca e lucrul de care ti-e groaza cu
adevarat este parerea celorlalti si ai face orice ca sa inceteze.
Esti ipohondra? Va
raci mult mai des decat alti copii, oricat de multe caciuli ai
incerca sa-i indesi pe cap si oricate siropuri imuno-stimulatoare
i-ai turna pe gat.
Esti incapabila sa
sustii o confruntare si sa-ti pastrezi punctul de vedere? Aici va
exploata din plin. Nu ai autoritate in fata lui si te inmoi ca frisca
la privirea lui de catelus batut? Se numeste santaj emotional si va
deveni maestru la asta.
Esti antisociala
sau timida si nu-ti place asta la tine, il consideri un handicap si
vrei ca al tau copil sa fie un lider innascut? Slabe sanse, te va
imita in felul in care relationezi cu ceilalti, indiferent cate
chestii despre socializare si extroversie ii predai ca teorie.
Esti foarte
ambitioasa si genul care isi ignora emotiile, sentimentele pentru
a-si atinge scopul propus? Copilul tau te va innebuni cu mentiuni
legate de frica, timiditate, emotii. Va plange in hohote, va tremura
de furie va spune cu voce tare ca ii e teama si in general va
exterioriza toate emotiile alea rusinoase pe care tu le camuflezi
atat de bine (pentru ca – nu-i asa – societatea nu accepta
oamenii slabi si emotivi)
Si asta nu e nimic
fata de haul emotiilor rascolite rememorandu-te pe tine la varsta
lui. Daca ai avut o copilarie mai putin fericita o sa-ti vina
flash-back-uri din trecut si o sa proiectezi pe cel mic temerile de
atunci si tot ce ti s-a spus atunci de catre altii. Se spune ca
pentru o astfel de mama, care a suferit traume si abuzuri in
copilarie, venirea unui copil este o a doua sansa la o viata normala.
Practic ranile se re-deschid si se cicatrizeaza odata cu retrairea
copilariei impreuna (prin ochii) celui mic. De aceea, eu nu m-as teme
de furtuna emotiilor si schimbarilor venite odata cu cel mic ci mi-as
pastra deschiderea fata de ceea ce vrea sa-mi transmita...este o
sansa unica la vindecare si nu exista doctor mai priceput pentru ca
totul se face din instinct.
Insa cheia este sa
fii dechisa si sa incerci sa intelegi ceea ce vine spre tine.
Bineinteles ca poti sa-i inchizi gura, bineinteles ca poti sa-l
fortezi sau sa-i repeti de nouzeci de ori sa se comporte conform
normelor pentru ca esti om mare si oricum esti mai puternic, dar
intrebarea este...chiar vrei sa renunti la sansa de a te transforma?
vineri, 28 septembrie 2012
Minte de copil
La coada la
supermarket , aseza produsele pe banda rulanta (acum e in faza “ajut
si eu” cam la absolut orice)
Casiera intra in
vorba cu ea: Si ia zi tu, mananci tot din farfurie? Ca daca nu
mananci vine un tigan si te baga la el in sac si te duce la el la
tara si n-ai nimic de mancare si sa vezi acolo ce te faci, singura,
fara mami si fara tati...etc etc (cred ca stiti scenariul)
Ea asculta cu
atentie tot ce spune doamna si la un moment dat zice tare
intorcandu-se spre mine:
Mami, eu cred ca
tanti spune numai prostii!
M-a lasat masca …
cand mi-am revenit, am zis “Si eu cred la fel, draga mea!” si am
plecat de acolo. Nu stiu ce mutra am facut eu, dar tanti cred ca nu
si-a revenit toata ziua:)
Alta data veneam
din parc si era obosita dar nu se putea abtine sa nu ne oprim din 5
in 5 metri sa mai culeaga o frunza, o castana, un bat... La un moment
dat vede o bucata de var facuta praf in mijlocul drumului si se
apleaca spre ea. In disperare de cauza incep sa strig:
“Nu, nu aia, e
caca de caine...hai sa mergem mai repede!!”
Se opreste, se
uita la creta, se uita la mine si zice:
“Mami, asta nu e
caca, este creta strivita de o masina....daaar (fiti atenti aici!!)
….putem sa spunem ca e caca de caine!!!”
WTF! Ca si-a dat
seama ca o pacalesc e una, dar sa fie ea asa de concilianta : lasa,
mami, fie ca tine...asta m-a dat pe spate.
Morala fabulei: Nu
subestimati copiii:)
joi, 27 septembrie 2012
Prima sedinta cu parintii
Promit, dar promit
ca e ultima oara cand scriu de rau despre gradinita ca deja imi induc o atitudine negativa si se transforma in vendetta personala.
Sa revenim: eu imi
imaginam (tampita de mine!) ca la sedinta cu parintii se discuta si
despre copii: cum sa-i ajutam sa treaca mai usor peste perioada
adaptarii, cum sa sustinem de acasa eforturile doamnei de la
gradinita, daca au fost conflicte intre copii, cum putem sa le
aplanam sau sa le prevenim prin educatia pe care le-o dam acasa,
habar n-am...ceva de genul asta, stabilite intalniri individuale cu
parintele daca situatia unui anumit copil o cere si sfaturi
personalizate daca un copil este agresiv sau nu participa deloc la
jocuri, etc.
In schimb a fost
asa (citat aproximativ):
Dragi parinti,
bine ati venit in gradinita noastra! (zambet laaaarg)
De acum inainte sa
stiti ca ai vostri copii nu vor mai fi rasfatati si nu li se va mai
da atentie (sper ca a vrut sa spuna ca nu li se va da la fel de multa
atentie ca acasa, dar a mancat cuvintele). Este important ca ei sa
urmeze regulile si disciplina iar dvs acasa sa urmati comenzile de la
gradinita (va jur, asa a spus!)
Toti parintii dau
aprobator din cap(...)
Acum, sa discutam
despre copii: noua ne-ar prinde tare bine niste perdele noi la geam
ca sa nu-i mai bata soarele , de asemenea o imprimanta noua ca cea
veche s-a stricat. A, si niste dulapuri mai mici. De asemenea trebuie
sa platiti urmatoarele: caiete speciale de gradinita, cd cu jocuri,
revista nu-stiu-care, optionalele neaparat sa le platiti ca luni
incep cursurile, rechizite dupa cum scrie pe pagina asta, fondul
clasei care incepand de anul asta este interzis prin lege, prin
urmare o sa-l numim “donatii ale parintilor” si se strange in
fiecare semestru, de asemenea nu uitati sa platiti cotizatia lunara,
nu vreau sa am probleme cu banii.
Apoi au urmat
discutii despre cum sa punem etichete pe pijamale si pe sticle, sunt
copii (a dat exemple) care nu stiu sa se imbrace si nu stiu sa
manance sau sa foloseasca toaleta si mai ales, sunt copii (pauza cu
subinteles) ...care nu stiu nici o poezie!!!!!
Daca sunt
intrebari va rog repede ca s-a terminat timpul sedintei.
Da, cum va putem
anunta cand un copil ramane acasa din diferite motive ( e racit, etc)
? intreb eu. Dar prea tarziu , parintii se ridicasera deja in
picioare si ieseau pe usa. La urma urmei, ce era important se
discutase. Am intrebat separat si a zis ca ea nu da numarul de mobil,
orice ar fi, ca nu vrea sa fie trezita la miezul noptii. Probabil ca
s-a mai intamplat si vroia sa evite situatii neplacute.
Dar cel mai tare
m-a durut cand, in timpul sedintei a intrat doamna directoare si
zmeul de mai inainte s-a tranformat sub ochii nostri intr-o pisica
blanda cu voce mieroasa. Eu banuiesc ca e chestie de supravietuire,
probabil daca n-ar fi adoptat atitudinea potrivita nu ar fi rezistat
prea mult in gradinita respectiva, dar parca n-as vrea ca printre
primele lectii de viata ale copilului meu sa fie si “elasticitatea
coloanei vertebrale”.
Intre timp ma
delectez cu postari ale unui cadru didactic din Romania care preda
atat de frumos copiilor din India: aici
joi, 20 septembrie 2012
Retrospectiva saptamanii
Le pun la gramada
ca nu mai stiu cum sa le structurez:
- Fetita mea a capatat o raceala de la gradinita din a doua zi, prin urmare am tinut-o acasa joi si vineri: ma rog sa fie doar de la faptul ca a fost transpirata si geamul deschis si nu un virus de la colegul de gradinita care tuseau de-i sunau plamanii. Cumva ma asteptam sa raceasca dar parca nu atat de repede?
- Fetita mea a varsat ciorba pe ea (cred? Ca nu mi-a zis nimeni ce s-a intamplat) si a fost schimbata de la piele (asta mi-a zis educatoarea cu privirea de repros atasata) ..spuneti-mi sa nu mor nestiutoare...a savarsit copilul o chestie grava, trebuia sa-mi cer scuze? Trebuia sa cotizez pentru efortul suplimentar al doamnei?
- Copilul meu nu stie nici o poezie pentru ca de cate ori a venit vorba sa invatam, mi-a zis ca mai bine face ea una iar versurile sunt ceva de genul:Norul plutea sus pe cer/Foarte, foarte sus/Si cand s-a uitat in jos/Si-a dat seama ca de fapt /S-a transformatIn ploaie.Si altele pe aceeasi idee. Mie imi place de mor cum inventeaza haiku din asta mai ales ca-l si fredoneaza pe o melodie compusa de ea si mereu o provoc sa creeze poezii din astea dar se pare ca nu e suficient si la gradinita a fost soc si groaza cand a rugat-o doamna sa spuna o poezie invatata de ea si ea a zis ca nu stie! Inadmisibil, mi-a zis doamna. Prin urmare am nevoie de cea mai simpla poezie s-o invatam repede, sa intram si noi in randul lumii
- E clar o problema cu mine pentru ca toate celelalte mamici sunt incantate de doamna si nu contenesc sa spuna ca e o profesionista si face militarie cu ei, ceea ce e foarte bine, copii chiar au nevoie de asa ceva. Ba chiar o mamica a mentionat la sedinta ca poate sa-l mai “articuleze” din cand in cand pe cel mic, ca sa stie de frica.
- Mor de curiozitate ce face ea la gradinita dar nu-mi place sa o interoghez ci aflu indirect, prin joc: De exemplu ieri ne-am jucat de-a gradinita si doamna educatoare era o girafa mov iar copii erau ursuleti de plus, pisici si ce-am mai gasit prin casa.
-Hai sa ne jucam
de-a avionul zice ea (aka ursuletul).
-Hai zic si eu,
deghizata in iepuras...si incep sa invart iepurasul prin aer imitand
zborul unui avion..
-Nuuuu!! Nu asa!
Ne jucam FARA SA NE RIDICAM DE PE SCAUNE! ASTA E REGULA!!
Dupa ce privire
speriata avea, cred ca doamna le repetase obsesiv chestia asta pentru
ca toate jocurile care au urmat s-au desfasurat tot stand pe
scaun.
Incercand sa mai
destind atmosfera, am incercat sa atrag in joc si alte obiecte care
erau in jurul nostru, dar regula a aparut din nou: NU AVEM VOIE SA
NE JUCAM DECAT CU JOCURILE CARE SPUNE DOAMNA!!
Doua zile de
gradinita si deja atat de multe reguli. Of.
luni, 17 septembrie 2012
Prima zi de gradinita
Deci a fost asa:
30 de copii urland (ma rog, cred ca nu urlau toti dar in capul meu
asa suna:) , o educatoare care pandea la usa si se arunca pe cei care
incercau sa evadeze.
Horror.
Macar a mea n-a
plans dar se uita cu niste ochi mari cand la spectacolul descris mai
sus cand la mine...si avea o privire de-mi venea sa o iau pe sus si
sa plec de acolo.
Daca n-as fi
lucrat cu copiii as fi zis ca nu stiu despre ce e vorba si ca de fapt
asa se procedeaza. Dar nu, nu sunt de acord. Pai ea in loc sa-i
atraga spre ea, sa le vorbeasca , sa puna creioane colorate pe mese
si hartie pe care sa deseneze copiii, sau sa puna muzica, ea statea
la usa si ii lua pe sus pe aia care vroiau sa iasa. In conditiile in
care ceilalti copii trebuiau sa stea pe scaunele, fara nimic in fata,
fara nici o jucarie, nimic, nimic, stateau si se uitau la ceilalti
cum plang sau cum sunt vanati de educatoare. Deja cred ca mi-am luat
o bila neagra cand m-am dus la educatoare si i-am zis sa scoata niste
creioane si carti de colorat ca sunt mesele goale.
Stiu ca sunt
subiectiva, poate sunt si rautacioasa, poate ca si ea saraca era
stresata si nu stia cum sa gestioneze situatia si intre a avea un
copil care plange si unul care dispare si trebuie sa raspunda penal
pentru el, cred ca prefera varianta a).
Habar n-am.
Cert e ca am
luat-o acasa si incercam si maine.
duminică, 16 septembrie 2012
Deblocare
O mie de chestii de spus...o mie de intoarceri din drum: "neah, pe cine ar interesa chestia asta?!"
Postul asta il scriu mai mult asa, pentru deblocare. Si pentru ca am emotii de mor. Maine e prima zi de gradinita.
O sa fie bine, bineinteles ca o sa fie bine sunt doar niste emotii care or sa mearga si ele maine cu noi la gradinita. Le-am mangaiat pe cap si le-am zis ca le inteleg si sunt alaturi de ele nu impotriva lor.
Oh, my Oh my...tomorow is the D day. Or shall I say the G day? :)
Postul asta il scriu mai mult asa, pentru deblocare. Si pentru ca am emotii de mor. Maine e prima zi de gradinita.
O sa fie bine, bineinteles ca o sa fie bine sunt doar niste emotii care or sa mearga si ele maine cu noi la gradinita. Le-am mangaiat pe cap si le-am zis ca le inteleg si sunt alaturi de ele nu impotriva lor.
Oh, my Oh my...tomorow is the D day. Or shall I say the G day? :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)