Daca ar fi sa
introduc o materie noua in sistemul educational romanesc, aceasta ar
avea cu siguranta o mica bucatica dedicata demitizarii bau-bau-ului
numit esec. Mi se pare ca exista o crispare mare in ceea ce priveste
reusita copilului (eu insami am avut dileme pe tema, o sa scriu
intr-un post viitor) dar ce mi se pare ca se pierde din vedere este
faptul ca din cauza spiritului competitiv exagerat, dispare bucuria
experimentarii, incercarii si...mai grav se renunta la unele
initiative tocmai pentru ca sunt evaluate ca neaducatoare de
succes..si atunci, what's the point for trying?
Asta e iarasi un
post personal. Din experienta proprie, teama de esec la mine este
foarte mare. Asta nu m-a impiedicat sa fac diverse dar stau si ma
gandesc daca nu aveam spaima aia uriasa in gat, poate imi ieseau mai
bine sau poate incercam si altele.
Ma uitam pe TEDex
la un vorbitor ce avea un succes fulminant ca antreprenor si care
povestea ca a ajuns bogat si cunoscut pentru ca a avut doua idei
bune, care au prins. Dar daca e sa-l intrebi, pe langa cele 2, au mai
fost 276 de idei geniale in care a crezut cu adevarat si pe care a
trebuit sa le abandoneze pentru ca pur si simplu nu mergeau. Si cele
mai dragi se afla printre cele care s-au pierdut nu printre cele care
i-au adus succesul. Si mi-a placut ideea asta ...ca lumea se uita la
ce i-a iesit si ignora esecurile din spate dar de fapt ele l-au adus
aici pentru ca daca renunta sau nu-si invata lectia din fiecare n-ar
fi ajuns unde este in prezent.
La noi, ca si
cultura, esecul este privit ca cel mai mare pacat. Chiar si eu cand
aduc in discutie subiectul, contr-argumentul suprem este: ca sa-ti
permiti sa esuezi, trebuie sa ia bani sau un spate acoperit ...cumva
resursele sunt pentru o singura incercare, daca ai ratat, gata, s-au
terminat gloantele, la revedere!
Iar despre vina
-oh, as putea scrie romane! Fara sa ma gandesc prea mult pot sa turui
o groaza de motive pentru care ma simt vinovata chiar acum:
ca nu am job
si sunt un parazit
ca nu mananc
sanatos
ca nu
suficient de sanatoasa sa pot face ce vreau
ca nu sunt o
mama buna
ca nu beau
suficienta apa
ca nu ajut pe
altii asa cum ar avea nevoie
ca nu sunt un
bun exemplu pentru fiica mea
ca nu sunt o
buna gospodina
ca mi-am
cumparat cizmele alea superbe pe care am dat o gramada de bani
si as putea
continua pana maine.
Vina este sora
buna cu Esecul ...daca esti genul care te invinovatesti din orice,
clar iti piere cheful de a mai face ceva pentru ca nu ai chef sa
adaugi o vina noua la lista ta care este deja foarte lunga.
Si cum omul tinde
spre homeostazie emotionala, orice risc care atenteaza la stima de
sine este inlaturat. Si de aici cercul vicios: nu fac nimic pentru ca
mi-e frica de esec, nu-mi creste stima de sine daca nu fac nimic. Tu
cum reusesti sa rupi cercul?