duminică, 4 noiembrie 2012

Copiii si puterea de cumparare

In caz ca va intrebati de ce aveti prea multe jucarii cu personaje din desene animate prin casa sau de ce toate incaltarile copilului au si o imagine cu Cinderella, Kitty sau Spiderman pe ele. Sau de ce ouale Kinder sunt amplasate strategic in zona caselor din supermarket, exact la inaltimea la care copilul are acces. Sau de ce vine acasa trist de la scoala pentru ca el nu are jucaria pe care o are colegul si care il transforma in atractia grupului. Sau de ce trebuie sa achizionati Bakugani fara numar si sa mai si invatati cum sa-i folositi. Sau de ce achizitionarea de jucarii de la McDonald fara meniu devine o optiune preferata celei in care iei mancarea si jucaria e bonus.

In fine, nimic nou. Just a reminder sau un semnal de alarma sa zicem.
 Iar astazi, ca un facut, vine fiica-mea la mine cu samponul nou pe care i l-am cumparat si ma intreaba:

-Mami, asta e samponul care face parul fericit?!?

joi, 1 noiembrie 2012

Free access

Ma gandeam ca poate fi util cuiva: seminarii, workshopuri, resurse, cursuri care au loc in perioada urmatoare, toate cu acces gratuit.

predau profesori de la universitati de renume. Daca faci referate si iei punctaj mare, ti se emite si diploma. Eu personal de abia astept cursul Know Thyself

Saptamana PSI , re-editare a celei din vara, personal nu m-a incantat foarte tare atunci, dar ca nivel de familiarizare cu partea psi, eu zic ca este ok. Probabil ca o sa merg miercuri la Psihologia femeii (Mara Priceputu) dar nu stiu sigur

Ma bucur ca se tin astfel de seminarii mai ales ca e o problema dureroasa a multor cupluri, ma gandesc ca pe langa partea de informare, ajuta sa cunosti oameni care sunt in aceeasi situatie si care pot oferi suport moral.

Am pus direct programul cu conferintele care au loc in timpul expozitiei, accesul este de asemenea gratuit.

marți, 30 octombrie 2012

Salata fantastica


Atentie, reteta nu este pentru oameni normali :)

Ingrediente:

varza alba
castraveti
ananas
prune uscate si afumate
piept de pui
stafide
maioneza
lamaie


De-men-tiala!!

luni, 29 octombrie 2012

Copiii si cumintenia


Mie nu-mi plac copiii excesiv de cuminti. De fapt, e mult spus nu-mi plac, mi se pare ca sunt copii chinuiti, dresati ca “something is fishy over there”. Ma rog, cuminte in sensul ca un copil de 2-4 ani sta cuminte la masa in restaurant, asteapta sa-i aduca farfuria, mananca tot singur cu furculita, fara sa se dea jos de pe scaun, iar la sfarsit se sterge la gura cu servetelul. Genul asta de cuminte.

Sau la locul de joaca o mamica ii spune fetitei: Gata, acum mergem! Si in secunda doi, copilul lasa toate jucariile pe care le avea in mana, se ridica si vine si o ia de mana pe mama ei. Si faza repetata in multe situatii, practic copilul respectiv nu protesta deloc ci executa instantaneu ce i se spunea. Nu se poate, ceva e in neregula. Mintea mea nu poate sa accepte ca e normal sa fie asa, ca poate e un copil care poate sa se detaseze de ceea ce face sau e suficient de matur si responsabil astfel incat sa realizeze ca e bine sa-si asculte mama....habar n-am ...exista situatii si situatii. Si totusi...
Ceva in mine urla si spune ca naturalul a fost fortat, chinuit...pentru mine e ok ca un copil sa se invarta de colo prin restaurant sau sa zica: nu mananc asta, bleah! Sau sa se smiorcaie ca sa mai obtina 10 minute de joaca...sau sa spuna: hai, pa mami...acum am treaba! atunci cand e chemat de alti copii la joaca, sa tipe ca vrea o jucarie si alte chestii standard. Pentru mine e un semn de independenta de afimare a personalitatii, de cucerire a mediului inconjurator , lucru atat de necesar in formarea (uneori dificila) a micilor omuleti.

Si cum de ce ti-e frica de aia nu scapi... fetita mea e cuminte. Bine, probabil nu foarte cuminte dintr-un punct de vedere obiectiv dar suficient de cuminte incat sa ma ingrijoreze si sa ma faca sa analizez scenarii sumbre intr-o mie de variante.

Dupa cum spuneam e cuminte, aproape docila...este genul care face ce ii spun alti copii fara sa protesteze ...o data eram in parc si un baietel mai mare se distra pe seama ei aruncandu-i mingea si spunandu-i sa i-o aduca ...si razand cu mama lui care ii susura fericita: “asa, mama, dreseaza-le ca pe catei” apoi respingerea celorlalte fetite...cand nu stiu daca sa intervin sau nu...mi-e teama ca mai mult rau fac.

Si mi-e greu pentru ca imi este frica sa nu fie marginalizata, sa nu sufere de pe urma lipsei ei de curaj si de initiativa. Si apoi ma gandesc ca de fapt asta este rana mea, frica de respingere si nu vreau sa treaca si ea prin ce am trecut eu...pe de alta parte nu pot sa fortez. Si mai e o chestie care doare foarte tare: lipsa exemplului: in grupurile de mamici eu sunt aia care sta stinghera deoparte care nu stie sa lege o conversatie si atunci de la copilul meu ce sa astept? Copilul face ce face parintele nu ceea ce ii spune parintele. Deci cine se ofera sa fie profesor de socializare pentru fetita mea ca eu clar sunt corijenta la materia asta?

Esecul si Vina


Daca ar fi sa introduc o materie noua in sistemul educational romanesc, aceasta ar avea cu siguranta o mica bucatica dedicata demitizarii bau-bau-ului numit esec. Mi se pare ca exista o crispare mare in ceea ce priveste reusita copilului (eu insami am avut dileme pe tema, o sa scriu intr-un post viitor) dar ce mi se pare ca se pierde din vedere este faptul ca din cauza spiritului competitiv exagerat, dispare bucuria experimentarii, incercarii si...mai grav se renunta la unele initiative tocmai pentru ca sunt evaluate ca neaducatoare de succes..si atunci, what's the point for trying?

Asta e iarasi un post personal. Din experienta proprie, teama de esec la mine este foarte mare. Asta nu m-a impiedicat sa fac diverse dar stau si ma gandesc daca nu aveam spaima aia uriasa in gat, poate imi ieseau mai bine sau poate incercam si altele.

Ma uitam pe TEDex la un vorbitor ce avea un succes fulminant ca antreprenor si care povestea ca a ajuns bogat si cunoscut pentru ca a avut doua idei bune, care au prins. Dar daca e sa-l intrebi, pe langa cele 2, au mai fost 276 de idei geniale in care a crezut cu adevarat si pe care a trebuit sa le abandoneze pentru ca pur si simplu nu mergeau. Si cele mai dragi se afla printre cele care s-au pierdut nu printre cele care i-au adus succesul. Si mi-a placut ideea asta ...ca lumea se uita la ce i-a iesit si ignora esecurile din spate dar de fapt ele l-au adus aici pentru ca daca renunta sau nu-si invata lectia din fiecare n-ar fi ajuns unde este in prezent.
La noi, ca si cultura, esecul este privit ca cel mai mare pacat. Chiar si eu cand aduc in discutie subiectul, contr-argumentul suprem este: ca sa-ti permiti sa esuezi, trebuie sa ia bani sau un spate acoperit ...cumva resursele sunt pentru o singura incercare, daca ai ratat, gata, s-au terminat gloantele, la revedere!


Iar despre vina -oh, as putea scrie romane! Fara sa ma gandesc prea mult pot sa turui o groaza de motive pentru care ma simt vinovata chiar acum:

  • ca nu am job si sunt un parazit
  • ca nu mananc sanatos
  • ca nu suficient de sanatoasa sa pot face ce vreau
  • ca nu sunt o mama buna
  • ca nu beau suficienta apa
  • ca nu ajut pe altii asa cum ar avea nevoie
  • ca nu sunt un bun exemplu pentru fiica mea
  • ca nu sunt o buna gospodina
  • ca mi-am cumparat cizmele alea superbe pe care am dat o gramada de bani

si as putea continua pana maine.

Vina este sora buna cu Esecul ...daca esti genul care te invinovatesti din orice, clar iti piere cheful de a mai face ceva pentru ca nu ai chef sa adaugi o vina noua la lista ta care este deja foarte lunga.

Si cum omul tinde spre homeostazie emotionala, orice risc care atenteaza la stima de sine este inlaturat. Si de aici cercul vicios: nu fac nimic pentru ca mi-e frica de esec, nu-mi creste stima de sine daca nu fac nimic. Tu cum reusesti sa rupi cercul?

iPad-ul


A intrat perfid in casa noastra acum ceva ani, de ziua mea...la privirea mea ucigasa de genul: iar ai dat banii pe prostii sotul a plusat rapid: e second-hand, l-am luat din State la un pret de nimic.

Si a zacut ceva vreme, semi-folosit pana l-a vazut fetita mea si a decis ca e o chestie foarte amuzanta. Partea buna la iPad este ca poate sa contina fara probleme: sute de carti de desenat, colorat, pictat,carti de povesti, carti cu poze, carti de colorat, puzzle-uri, enciclopedii, carti pentru abilitati logico-matematice, de orientare in spatiu, o mie de jucarii si jocuri interactive, de dezvoltare a abilitatilor creative sau logice, o mie de cantece si poezii, filme, desene animate si mii de lectii si jocuri interactive pentru deprinderea unei limbi straine in aceeasi bucatica de 15X20 cm.

Am inceput timid cu joculetul : Vocal zoo + unde apasai pe poza unui animal si iti arata cum face, unde traieste si ce mananca. Apoi am continuat cu recunoaste animalul dupa sunetul pe care il scoate. Apoi au curs alte aplicatii care mai de care mai interesante si distractive.

Cele mai utile mi s-au parut:

Cele cu corespondent in desene animate, de exemplu Curious George (http://www.hmhco.com/curiousgeorge): are aceleasi personaje si trebuie sa ai grija de animale: sa stii care e ordinea fireasca a activitatilor de igiena...intai sapunit apoi limpezit apoi periat apoi uscat. Apoi trebuie sa selectezi ce mancare se potriveste fiecaruia Apoi animale trec prin fata ta si ti se spune sa stropesti animalul cel mai inalt, sau cel mai mare, sau cel care vorbeste (ex papagalul) si tot asa.

Apoi este la loc de cinste Toca Boca (http://tocaboca.com/games/#toca-hair-salon) ...joculetul care a facut-o sa accepte tunsul si chiar uscatul cu foehn-ul...singura problema a fost cand doamna de la frizerie a terminat de tuns si ea i-a spus foarte sigura pe ea: acum vreau aici putin albastru si a fost dificil sa-i explic de ce nu poate sa-si faca parul albastru sau roz sau mov. Dar joculetul este extraordinar, am zis sa trimit un email de multumire creatorilor jocului pentru ca a reusit ceea ce noi n-am reusit pentru mult timp: sa se tunda la frizer.

Jocuri de invatat cuvinte/cantecele in limba engleza.

Kidsopia (https://itunes.apple.com/us/app/curtea/id543165992?mt=8): are avantajul ca e in limba romana si o ajuta la numarat si ordonat obiectele de la mic la mare.

puzzle-uri de toate felurile si toate culorile

drumul bun (http://www.topfreegames.com/mousemaze/preview) acum e in etapa in care ii plac jocurile de tipul: gaseste drumul bun de la soarece la cascaval, jocul se complica atunci cand pe langa gasirea drumului corect, intalneste alte animalute de care trebuie sa se fereasca. Asta e pe gandire strategica si rapiditate:)

slice it! (http://global.com2us.com/game/Sliceit) impatirea formelor geometrice in bucati cat mai asemanatoare ca dimensiune. Initial am zis ca e pentru copii mai mari dar am vazut ca-i place si le face intuitiv. Pentru dezvoltarea abilitatilor de geometrician:)

Cam atat dar banuiesc ca or sa mai vina. Ideea e ca nu exagereaza, sta cam 30 min pe zi la iPad si apoi il inchide singura.