Marie Cardinal - Cuvinte care elibereaza

Nu stiu ce sa scriu la recenzia cartii asteia, pentru ca e o carte care se simte, nu se citeste. Dar am vrut cumva, sa o marchez aici pentru ca e povestea unei renasteri si simt ca are legatura cu mine – cea de acum.

Update gradinita

Am gasit o gradinita OK, cu 550 lei program scurt (12.30), incluzand si pranzul. Optionalele 10-12 lei ora (in conditiile in care la stat plateam 5 lei)

Per ansamblu e ok, sunt 3 copii in grupa si or sa mai vina 3, deci 6 copii in grupa de care se ocupa o educatoare, o asistenta de educatoare si infirmiera. Beton, acum mi-e teama ca am dat in extrema cealalta, prea multa atentie – o sa devina rasfatata.

La deschidere, au avut spectacol cu magician, cu mingii colorate, palarie neagra si “porumbei adevarati, mami!”, am incheiat citatul.

A venit acasa sarind intr-un picior.

Cea mai rea mama din lume

Cel mai mult o iubesc, sau mai bine zis, cea mai constienta de cat de mult o iubesc sunt atunci cand imi striga cu lacrimi in ochi:

"Esti cea mai rea mama din lume!"

pentru ca atunci o simt cea mai vulnerabila, cea mai coplesita de emotii carora nu stie cum sa le faca fata.

si in momentele astea zambesc in interior si o imbratisez cu o mie de brate invizibile, pentru ca alea reale sunt respinse cu bruschete.

Psihologia multimilor

Ieri in parc, vreo sapte copii (fiica-mea included) se dadeau in leaganul ala mare tip caciula Cinci inauntru si doi mai maricei le dadeau avant. Cred ca stiti aparatul, e ca o palarie de ciuperca in care se intind mai multi copii si practic se uita la cer cand se dau huta-huta. Ma rog, si vine un pustiulica (4-5 ani?) si incepe sa urle si sa bata din picior ca vrea sa se dea si el dar....singur. Eu priveam amuzata de pe margine, de obicei nu intervin in interactiunile copiilor, doar daca se lasa cu vatamari corporale grave:) In rest stau si privesc de pe margine.

Pustiul insista ca vrea sa se dea, deja batea din picior isteric si deodata, vad ca un copil se da jos din leagan sa-i faca loc. Apoi inca unul ...Si inca unul...Apoi fiica-mea ...Apoi coboara ultimul copil. Priveam de pe margine si nu-mi venea sa cred ce se intampla...in mai putin de 5 minute, situatia se schimbase radical: pustiul statea tolanit pe spate in leagan, singur, exact asa cum si-a dorit...deodata zice: Hey, nu ma da si pe nimeni in leagan? Pac, 2 copilasi mai mari se apropie de leagan si incep sa-l balanseze, in timp ce restul stateau pe margine si asteptau cuminti sa-si termine Printul siesta ca sa se poata urca si ei inapoi.

Iar eu am ramas socata, nu de tupeul si razgaiala micului terorist cat de faptul ca mintea mea nu putea sa priceapa rasturnarea de situatie. Eram 100% convinsa ca o sa Iise rada in nas si n-o sa I se indeplineasca dorinta.

In fine, pustiul s-a plictisit de leagan, a ordonat Opriti!, s-a dat jos si a plecat mai departe (apropo, n-am vazut nici un parinte cu el, probabil statea mai la distanta) si singurul lucru care mi-a venit in cap e ca la anul o sa fac o materie noua: Psihologia Multimilor. De abia astept, ca sa inteleg si eu ce s-a intamplat de fapt.

Tonya Reiman - Limbajul trupului

Pe langa explicatii detaliate, ce poate sugera fiecare semnal in parte: mimica fetei, gesturi, tonalitatea vocii, privirea, pozitia corpului, etc, mi-a placut ca a spus clar ca interpretarea nu se face ad literam: “imi evita privirea, deci minte!”....ci lucrurile sunt mult mai complexe. E cam aceeasi diferenta intre a lua o carticica de pe taraba cu interpretarea viselor si a face interpretarea la modul babesc (cal=veste, apa=boala, etc) si a face acelasi lucru intr-o cura psihanalitica, cu delimitarea continutului latent/manifest, plus interpretarea personala a semnificatiei simbolurilor analizandului.

Deci, pe scurt, o carte buna pentru ca puncteaza urmatoarele:


inainte de a “citi” semnalele non-verbale, e necesara o calibrare inainte: se urmareste cum se comporta persoana in situatii normale, neutre, versus cum se comporta in situatia specifica, unde se doreste identificarea comportamentului mincinos, derutant: daca are tic nervos cu scarpinatul la ureche, macar stii ca asa e el, nu e din cauza ca minte :)


incadrarea in tabloul global: nu te arunci inainte in a emite o ipoteza fara sa apara macar 2-3 indicii care arata acelasi lucru, si se repeta...doar unul stingher nu e suficient - de multe ori da eroare de interpretare


iei in calcul contextul: poate e cald afara si faptul ca-si trece degetele prin par nu inseamna ca e plictisit ci doar vrea sa se racoreasca, la fel, gesturi legate de nerabdare, de foame, de sete, etc.


multe persoane au auzit despre limbajul non-verbal si intentionat fac gesturi care sa inspire incredere, deschidere. Cand esti in dubii, lucrurile care nu inseala niciodata sunt microexpresiile (vezi P. Eckman) sau tonalitatea vocii sunt doua aspecte aproape imposibil de mimat.


Unii oameni sunt natural “blocati” intr-o anumita expresie, stiti, genul care par mereu tristi sau depresivi pentru ca au colturile gurii lasate, etc. Ei s-ar putea sa fie ok, dar genetica le-a jucat o “farsa”.


Este bine sa stii ca manipularea se poate face in anumite limite insa cel mai sigur este sa te comporti cat mai aproape de Eu-ul tau autentic, pentru a evita derapajele


E bine sa stii cont de diferentele culturale: desi se presupune ca semnalele non-verbale sunt cumva general valabile, nu la fel se va manifesta un american vs un japonez.


Abilitatea de a citi oamenii se dezvolta in timp si e posibila datorita neuronilor oglinda. Unii oameni sunt genetic mai talentati la asta, dar se poate si recupera prin antrenament.

Tu te consideri un bun cititor de oameni?

Am ajuns sa platim normalitatea

Asta imi spunea o prietena cand imi povestea ca se gandeste sa nasca la spital privat pentru ca ii e frica la stat ca o sa fie tratata ca ultimul om.


Asta am zis si eu cand am fost la Ziua Portilor Deschise la o gradinita particulara...pur si simplu ce se intampla acolo era normal, firesc...si atunci de ce trebuie sa platim 700 ron/luna pentru 3 ore si jumatate de normalitate pe zi?


Credeti ca ii invata fizica cuantica? Credeti ca lucreaza la microscoape de mii de euro sau laptopuri performante ca sa justifice banii de taxa? Nu, pur si simplu este vorba de normalitate. Copiii sunt ascultati cu atentie, respectati. Au papusi de carpa, bete si cartoane colorate, absolut nimic deosebit. Insa simti ca omul ala iubeste copiii si nu e un fel de dresor caruia I s-au adus niste animalute sa faca sluj. Nu exista bulina rosie si neagra, pur si simplu li se explica consecintele faptelor lor: daca nu o asculti pe Andreea spunand povestea, nici ea n-o sa te asculte cand vine randul tau, de asemenea o sa ne lungim cu activitatea asta si o sa intarzie ora de masa, esti pregatit sa-ti asumi consecintele astea? Cand copiii fac o greseala, se merge pe repararea ei si mai putin pe “ce neindemanatic esti, ti-am zis sa nu te mai joci cu apa, ti-am zis eu c-o s-o versi, m-am suparat pe tine”. Educatoarele se tot foiau ca nu au gasit ceva s-o atraga in mod deosebit pe fetita mea...cantat la chitara, asa si asa, pictat, nu prea...pana cand una din doamne a inceput un joc cu papusi....in momentul ala copilul meu s-a repezit in mijlocul cercului si n-am putut s-o dezlipesc de acolo...mi-a placut asta, cautau sa gaseasca la fiecare copil ceva care sa-l pasioneze. 

Si iarasi ....repet: nimic deosebit, lucruri firesti, normale, naturale...

O zi la gradinita

In efortul meu de a-mi face copilul sa mearga din nou la gradinita, am facut tot felul de aranjamente si povesti timp de cateva saptamani, doar-doar om reusi sa revenim la sentimente mai bune fata de Doamna.
Nu am reusit, copilul este terorizat cand o vede si mai ales urla cand trebuie sa paseasca pragul clasei (in conditiile in care ea nu a avut accese de genul asta niciodata); sunt sigura ca s-a intamplat ceva nasol acolo in clasa, din pacate n-am aflat ce. Si nici nu cred ca Doamna o sa-mi spuna... tin minte si acum la inceputul gradinitei, un copil era zgariat pe fata cand l-a luat si mamica lui a intrebat-o ce s-a intamplat: reactia a fost exagerata, a inceput sa tipe ca nu s-a intamplat nimic, ca I se pare si ca de fapt asa a fost adus copilul de dimineata. Tot ce pot sa fac e s-o mut de acolo. Solutia Doamnei a fost s-o las cu forta, adica o tine ea si femeia de serviciu iar eu s-o iau la fuga. Nu va socati, asa procedeaza cu ceilalti copii care nu vor, prin urmare cred ca in mintea ei asta este cea mai tare metoda psihopedagogica ever. Intr-un final, daca a vazut ca refuz sa aplic aceasta metoda ingenioasa, mi-a trantit dosarul copilului in brate si mi-a zis: doamna, asta e!



Dar nu despre asta vroiam eu sa vorbesc aici ci despre o zi la gradinita. Cred ca fiecare mamica isi doreste sa stie ce se intampla cu puiul ei atunci cand e cu doamna si ceilalti copii, probabil asa se explica succesul camerelor de luat vederi din gradinitele particulare. Eu va sugerez, daca puteti, sa participati la o activitate a micutilor, fie o ora de spus povesti sau cantat in care sa participati la gradinita alaturi de ei (practic nu iti iei toata ziua liber de la serviciu) sau mers la teatru, muzeu impreuna cu clasa.
E interesant ca vezi ce se intampla cu puiul tau, cum sunt ceilalti copii, cum vorbeste doamna cu ei si chiar daca nu e 100% natural (o sa aiba grija cum se comporta ca deh, are martori) tot e o experienta valoroasa pentru tine ca parinte.
O sa incerc acum sa povestesc cum a decurs vizita la teatru si ce am observat cu mentiunea ca nu acuz pe nimeni, e bine sa luati in calcul toate astea cand va dati copilul la gradinita de stat, o decizie in cunostinta de cauza e una de preferat. Tineti cont ca e vorba de parerea mea care oricat de obiectiva as vrea sa fie, tot am filtrat-o prin parerile personale si e vorba de aceasta doamna educatoare, nu inseamna ca toate sunt la fel.

• pentru ei mersul cu autocarul era o aventura, se tot uitau pe geam in stanga si in dreapta, ce e aia? Unde suntem, etc. raspunsuri ciu-ciu, erau ignorati cu desavarsire, doamna vorbea cu celelalte educatoare.
  
• Daca vroia un copil apa sau la toaleta I se taia scurt: abtine-te pana ajungem inapoi la gradinita.
  
• Tot drumul dus-intors discutiile dintre educatoare au fost: ia uite ce costum misto in vitrina, cred ca din 10 salarii imi cumpar si eu un nasture la el sau...ia uite suntem pe Magheru, Vasilico, nu vrei sa-ti cumperi si tu o vila aici? (bineinteles, tot din salariu) s.a.m.d
  
• cand au plecat Doamna si-a facut cruce de trei ori...copii au intrebat ce e aia. Pai ne rugam la Doamne Doamne sa ne intoarcem cu bine si sa fim fericiti. Ia hai si voi, faceti-va cruce si spuneti Tatal Nostru. (am uitat sa mentionez ca au in grupa este si un baietel turc)
  
• etichete intr-o veselie: de ce te-ai suparat Larisa, iar esti suparacioasa? Copii , nu va mai jucati cu Gigel, stiti ca el e rau si bataios. Unde ai disparut, baiete...ti-am zis sa stai langa mine? Bulina neagra si nu te mai iau niciodata.
  
• Nu-uri...cred ca de acum o sa-i spun Doamna NU, pentru ca toate cuvintele incepeau cu nu: Nu atingeti, nu va imbranciti, nu sta acolo, nu te uita la soare, nu cobori, nu misca, nu plange, nu vorbiti, nu alergati, nu va dezbracati de haine daca va e cald ca nu vreau sa le pierdeti.
  

Parti bune:
ii numara mereu sa nu ii piarda, la urcare in autobuz, la coborarare, in sala, la spectacol, la plecare, etc.
Experienta m-a amarat peste masura: copiii sunt frumosi si curiosi si inocenti - m-au dat gata. La sfarsit ma imbratisau si ma intrebau daca vreau sa fiu mereu Doamna lor.