Primul meu tuns de fitze

Mint, nu e primul, au mai fost, dar acum m-am dus hotarata. Si sperantele au fost mai mari.

Si uite asa stateam eu linistita (de fapt stresata) pe scaunul de la cel mai faimos salon de fitze din Bucuresti, asteptand sa-mi vina randul.In jurul meu roia o adevarata industrie: cosmeticiene ca niste iepurasi cu duracell, cliente cu folii de aluminiu in cap, prosoape ude si picioare goale inmuiate in solutii menite sa faca pielea cea mai tanara, cea mai catifelata, cea mai...cea.
Vine d-l Hairstylist la mine si ma pofteste sa iau loc pe scaun ; ii spun ce vreau: sa il las sa creasca dar in acelasi timp sa-i dea o forma mai frumoasa pt ca cea existenta era exact cum a crescut parul de cand am fost tunsa scurt. Isi incepe opera de arta : of!, uf!, ahh!, oops! ia cu grija fiecare suvita si taie exact un mm. Nu mint, era exact un milimetru! ma impacientez si ii spun ca vrea totusi sa vad o diferenta la sfarsit si dansul: Dar ati spus ca vreti sa-l lasati sa creasca! OK, asa am spus.
Ma uit in oglinda si ma bucur ca un copil cand reuseste sa taie mai mult de un milimetru din podoaba mea capilara. Deodata se opreste: AVETI VARTEJURI IN VARFUL CAPULUI!!! Asta da problema...ce putem face? Nimic, conchide el resemnat! si da-i si "milimitreaza" in continuare fiecare suvita de par...pe parcursul a 2 ore, timp in care in dreapta si in stanga mea se aseaza si se ridica multumite mai multe persoane, cu par lung, care se vopseau si isi faceau coafuri de nunta complicate, iar eu raman una cu scaunul, admirand munca de sisif a hairstilistului meu pasionat de munca sa...
ATI AVUT BRETON!!! Hait, alta problema. Da, am avut breton dar asta nu conteaza, important e ce o sa am de acum inainte , trebuie sa privim spre viitor , nu spre trecut. Se blocheaza.

Inca jumatate de ora de bibilit. In cele din urma imi ia mantaua de pe mine (eram transpirata toata) si - surpriza! incepe sa ia din nou la taiat un fir aici, un fir acolo, care cine stie prin ce minune scapasera. Ca sa scurtez cosmarul ii zic: Minunat, ati intuit exact ce vroiam! dar ma uitam cu groaza ca nu era nici o schimbare inainte/dupa tunsoare, va jur am si poza before/after...era acelasi par crescut salbatic dupa ce a fost tuns scurt, cu suvite pe ceafa, cu perciuni prea lungi, stiti voi. Doar ca acum totul cu un milimetru mai scurt.


Si cosmarul continua pentru ca ma insoteste la casa cand ma duc sa platesc si-i spune tanti aleia cu voce tare sa auda tot salonul: D-ra nu plateste , pentru ca nu e multumita!! Toate privirile se intorc spre mine. WTF is this?? Ba da, sunt foarte multumita, va rog lasati-ma sa platesc! El nu...Eu da...Ce sa mai, era spectacol. In cele din urma ii spun disperata : Lasati-ma sa platesc, va jur pe cravata mea rosie de pionier ca imi place! ( oricum nu minteam f mult pt ca nu posed asa ceva) si El zice: FIE! eu ma grabesc sa platesc, ii las si lui un bacsis gras si ma grabesc disperata sa gasesc iesirea, cu mii de sentimente amestecandu-se confuz in sufletul meu: rusine, vinovatie, furie, dezamagire, frustrare...

Ce e in neregula cu mine? de ce nu reusesc si eu sa gasesc pe cineva sa ma tunda dupa sufletul meu, sa ies de acolo cu jumatate de centimetru mai inainta de mandra ce sunt ca am "peruca" noua :))

ajung in masina, ii povestesc sotului ce si cum. "Fraiera tu, ca ai platit! Eu ii ziceam , da sunt foarte nemultumita, total nemultumita, ingrozitor de nemultumita si ma mai gandesc daca trec pe aici!"

hmmm...