Se afișează postările cu eticheta emotie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta emotie. Afișați toate postările

miercuri, 8 august 2012

Zambetul fals


Cred ca l-ati intalnit si voi macar o data in viata...este zambetul mecanic al functionarei de la banca ce are trecut in fisa postului 20 de zambete pe zi si le livreaza cu precizia unui automat de cafea dupa ce ai introdus monezile aferente, este zambetul omului de la serviciu clienti care vede cum te apropii nemultumit si ar vrea sa scape de tine dar este nevoit sa-ti zambeasca afabil si sa-ti rezolve problema, este zambetul complice al colegei de la birou care ti-l livreaza cu doua secunde inainte de a deschide gura si a-ti spune ca ar aprecia tare mult daca ai prelua tu proiectul ala ingrozitor care o ucide, este cel al studentului coleg de facultate care il ambaleaza in nuante seductivo-erotice inainte de a te intreba daca poti sa-i dai cursurile de la Economie Politica, de preferat xeroxate deja de tine ca banii ti-i va da el ...vreodata; este zambetul suav al soacrei inainte de a spune o rautate ce se va infige direct in inima ta.

Eu sunt un detector infailibil de zambete false. Le simt din zbor inainte de a se forma in coltul buzelor, le simt cum incoltesc in iris in puctul ala mic si negru din mijocul ochilor chiar inainte de a sti insusi proprietarul lor ce urmeaza sa se intample. Cred ca am capatat aceasta abilitate deoarece sunt eu insami o fabricanta de zambete false pe banda rulanta. Un fel de “hei, sunt la fel ca tine nu mai e nevoie sa te prefaci!” Sau poate e doar proiectia zambetului meu in ceilalti. Sau nu.

In schimb, ma topesc atunci cand primesc un zambet adevarat, firesc,din inima. E o senzatie, nu stiu cum sa va spun...e ca si cum din pieptul celuilalt ies doua maini mari si transparente si iau sufletul meu in palme si il leagana putin la stanga si la dreapta si apoi il pun cu grija la loc. Si privirea aia luminoasa care pecetluieste magia. Priceless.

Unul dintre cele mai minunate zambelete l-am cules din Mexic acum doi ani cand chelnerul care m-a servit mi-a spus ca ii pare bine ca am revenit la restaurantul respectiv. Poate pentru ca ma asteptam sa fie un zambet din ala. Dar a fost din alalalt.