Asta am zis si eu cand am fost la Ziua Portilor Deschise la o gradinita particulara...pur si simplu ce se intampla acolo era normal, firesc...si atunci de ce trebuie sa platim 700 ron/luna pentru 3 ore si jumatate de normalitate pe zi?
Credeti ca ii invata fizica cuantica? Credeti ca lucreaza la microscoape de mii de euro sau laptopuri performante ca sa justifice banii de taxa? Nu, pur si simplu este vorba de normalitate. Copiii sunt ascultati cu atentie, respectati. Au papusi de carpa, bete si cartoane colorate, absolut nimic deosebit. Insa simti ca omul ala iubeste copiii si nu e un fel de dresor caruia I s-au adus niste animalute sa faca sluj. Nu exista bulina rosie si neagra, pur si simplu li se explica consecintele faptelor lor: daca nu o asculti pe Andreea spunand povestea, nici ea n-o sa te asculte cand vine randul tau, de asemenea o sa ne lungim cu activitatea asta si o sa intarzie ora de masa, esti pregatit sa-ti asumi consecintele astea? Cand copiii fac o greseala, se merge pe repararea ei si mai putin pe “ce neindemanatic esti, ti-am zis sa nu te mai joci cu apa, ti-am zis eu c-o s-o versi, m-am suparat pe tine”. Educatoarele se tot foiau ca nu au gasit ceva s-o atraga in mod deosebit pe fetita mea...cantat la chitara, asa si asa, pictat, nu prea...pana cand una din doamne a inceput un joc cu papusi....in momentul ala copilul meu s-a repezit in mijlocul cercului si n-am putut s-o dezlipesc de acolo...mi-a placut asta, cautau sa gaseasca la fiecare copil ceva care sa-l pasioneze.
Si iarasi ....repet: nimic deosebit, lucruri firesti, normale, naturale...
Buna,
RăspundețiȘtergeresi eu am o experienta foarte urata de la prima gradinita a copilului meu. L-am retras dupa 2 saptamani de cosmar, in care, plagea de cand il lasam si pana mergeam dupa el. Insa, doar cand era una dintre educatoare - o baba stalinista. Imi pare rau ca l-am lasat si alea 2 saptamani.
L-am tinut o jumatate de an cu el acasa, statea cu maica-mea (nici ea nu-i grozava ca si bona, insa din alte motive) , timp in care nici de copiii din parc nu se apropia, de frica (probabil ca era dat exemplu negativ de educatoare, si nu l-au acceptat copiii din grupa, ca alfel nu-mi explic, de ce unui copil caruia ii placea compania copiilor, sa ajunga sa se teama de ei).
Apoi, am gasit o alta gradinita, tot de stat, ca si prima, insa cu educatoare extraordinare. S-a obisnuit in 2-3 zile, in prima luna zicea ca nu vrea sa mearga, insa, acolo era vesel, linistit...
Deci, nu la copii e problema, ci la cele care ar trebui sa-si faca treaba, si sa fie oameni, in primul rand.
De fiecare data, cand aud de cazurile astea, ma gandesc la noi cu aceeasi durere, si furie.
Pentru copii e o tortura sa stea intr-un mediu ostil, parerea mea e ca nu va accepta niciodata sa se intoarca la prima ei gradinita, o apuca spaima probabil cand vede cladirea :-(
Diana
of, Diana...si eu am observat asta, de cand cu faza cu gradinita...parca a dat inapoi pe toate planurile...nu se mai joaca cu copiii in parc...nu pot s-o mai las la locuri de joaca si sa plec o ora-doua (stii tu, din alea ingradite)...e speriata si ma tine strans de mana, plange cand ies pe usa....nici cand avea 1-2 ani n-a facut asta, sa planga cand plec de acasa.
RăspundețiȘtergeresi vineri ma suna educatoarea ca sa ma prezint de urgenta la gradinita ca sunt datoare cu 5 lei pentru optionale...imi venea s-o bat, asta e tot ce o intereseaza pe ea!
Din pacate normalitatea ta nu e aceeasi cu normalitatea altora. Unora li se pare perfect normal sa considere copilul un fel de obiect miscator care trebuie sa faca tot ce zice adultul.
RăspundețiȘtergereSa platim de fapt respectul si empatia. 700 lei pentru 3 ore si jumatate de bunatate pentru copilul tau.
N-ai incercat sa cauti persoane care au acasa la ele grija de 3-4 copii? Am o ruda, care acum foarte multi ani, ce-i drept, asa a procedat cu copiii ei. Tot un fel de gradinita privata.
Diana
Buna,
RăspundețiȘtergereAcum ti-am descoperit blogul si imi place tare mult.
Inteleg perfect problema ta,pentru ca ne-am confruntat si noi cu ea acum 2 ani.Am sfarsit prin a ne da copilul la o gradinita privata,unde costul normalitatii este de 500 euro.Dar copilul e atat de fericit,iar mediul atat de ok,incat am decis ca merita efortul.Evit sa spun cat platim cand suntem intrebati,pentru ca vin in avalansa intrebari de genul:"Dar ce ii invata fizica cuantica acolo?N-as da banii astia nici mort!".Nu,nu ii invata nimic din toate astea,dar e tratat asa cum merita sa fie tratat orice copil.Si pentru noi pana la urma asta e cel mai important lucru.
acum 3 ani, in Bucursti, am gasit o gradinita privata, unde costul era sub 250 euro ( 11 ore pe zi). Nu aveau ore de fizica cuantica, dar se distra de minune, programul de plans era...cand sa o iau de acolo. Sambata dim. lua sub bratz hainele si se prezenta la usa: sa plece la copii.
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai important e sa se simta copilul bine.
Solutii exista pt orice familie. Acum multi ani, am cunoscut 2 croitorese, ce lucrau in fabrica de confectii, cu minimul pe economie. Lucrau alternativ, una 6 luni, si apoi treceau in somaj, apoi cealalta. Astfel incat fetitele lor au stat permanent cu una din mamici. Nu aveau parte de fizica cuantica, optionale, dar erau cu un parinte, mancare calda, si iesit zilnic la joaca. Au fost crescute ca 2 surori, cu 2 mame, si cred ca asta e cel mai tare lucru din lumea lor: ca vor ramane cu asta in suflet pe viata.
da, stiu, asta ma macina si pe mine...sa dea piept cu sistemul asta defect mai tarziu cand o sa stie sa discearna ce si cum...acum e prea mica si extrem de influentabila...
RăspundețiȘtergere