sâmbătă, 23 august 2014

Intamplari care nu s-au intamplat, ziceri care nu s-au zis (II)

-Cand veneam azi la cabinet, s-a intamplat ceva ciudat: in vagonul in care am urcat eu era un cersetor si m-am mirat...n-am mai vazut demult un cersetor in metrou...cred ca au luat masuri cei de la Metrorex... 

-Si ce era ciudat la el? 

-Pai, era ciudat pentru ca recita Luceafarul...si nu o strofa-doua, tot Luceafarul! Si era asa, parca neinteresat de oamenii care veneau si ii puneau bani in palarie...nu stiu cum sa-ti spun, recita cu intonatie, cu pasiune, parca recita pentru el. Alti cersetori, pe care i-am mai vazut, erau foarte “money-oriented”, spuneau poezia repede, pana sa vina statia si sa aiba timp sa dea o tura, sa culeaga banii. La el nu am observat nimic de genul asta... iti spun, parca era si bucuros ca face asta. In fine, eu nu dau bani la cersetori in metrou, e o convingere personala de la care nu ma abat niciodata...am auzit atatea povesti cu cersetori care de fapt aveau nu stiu cate case, sau cerseau sa bea sa se drogheze, etc incat pur si simplu nu dau bani cersetorilor in metrou. Daca vreau sa fac o fapta buna, aleg alta cale: fie particip la o campanie, fie donez haine/obiecte, depinde...dar nu asa.

-Si totusi lui i-ai dat?

-Da.

Un comentariu:

  1. M-am intalnit si eu cu persoana aceasta. E un om foarte ciudat si ma intreb prin ce circumstate a ajuns sa invete o astfel de poezie lunga si plina de intelesuri . . .

    RăspundețiȘtergere