De ce un corporatist n-o sa fie niciodata un bun afacerist

Stiu, suna a prejudecata /sablon/generalizare dar sa fim indulgenti si sa reflectam asupra urmatoarelor idei:

• un corporatist este foarte asemanantor unui copil crescut in mediu hiperprotector de catre mama lui (corporatia mama) care are grija sa-i aduca mancare la nasuc sub forma de catering, bilete de vacanta sub forma de tichete cadou, sa-i puna cauciucuri de iarna la masina de serviciu si sa-l caute de boala pe la tot felul de cabinete medicale si pachete de sanatate acoperitoare. Pai in cazul asta cum sa nu te indobitocesti? Te lasi pe leneveala si stai linistit pentru ca stii ca FNI vegheaza pentru tine (de cate ori n-am uitat sa-mi numar zilele de concediu pt ca stiu ca exista o aplicatie in sistem care le contorizeaza fara gres si nici nu m-am complicat sa verific cati bani imi intra lunar pe card pentru ca stiu ca dept HR plateste fara gres si la timp toate taxele, salariile, bonusurile, sau cand am plecat in business trip am stat linistita ca era platit transportul, asigurata cazarea si roaming-ul la telefon activat – nu, asta nu era !!!)

• un corporatist nu este niciodata responsabil , adica responsabil pana in maduva oaselor; el se joaca cu bugete de zeci de milioane de euro, face analize si ia decizii in numele companiei dar niciodata nu-si pune problema ca daca da gres, ramane ingropat in datorii si plateste tot restul vietii, nici vorba - cel mult stie ca o sa fie taiat la bonus si o sa primeasca o evaluare naspa, dar cam atat. In schimb ingamfarea cu care isi trece in CV am administrat conturi de X mil de euro, am facut savings-uri de Y lei. Ok, le-ai facut dar nu pe barba ta, asa ca mai usor cu placintele la inaintare.
  
  
• Un corporatist ia pauza din clipa in care iese pe usa (fie ea si ora zece seara) pana a doua zi dimineata; un antreprenor isi duce grijile cu plata salariilor/furnizorilor/deficit de plata/cash si in somn si in concediu. 220V neintrerupti.
  
  
• Un corporatist are o turma intreaga de caprite si tapi cu care sa socializeze in timpul programului, cu care sa-si joace piesele de teatru care se cer puse in scena in momentul respectiv si mica barfa, lupta impotriva sefului nedrept si comun, sentimentul de solidaritate ca nu esti singur si nu esti nebun contribuie semnificativ la pastrarea echilibrului mentalo-psihic. Antreprenorul este pe cont propriu 100%. Agonie si extaz :)

Am urmarit cu sufletul la gura oameni capabili care au plecat din sistem si si-au incropit viata pe cont propriu si i-am admirat pana cand...s-au intors in sistem. Nu mi-a venit sa cred, i-am urat pentru ca proectasem in ei toate sperantele mele si mi le-au naruit ca niste lasi ce sunt.

Dar adevarul e ca ii inteleg. Tentatia e pur si simplu prea mare. Sau cealalta parte nu e asa verde pe cat pare la prima vedere. In fine, o sa vedem.