Azi am citit o chestie foarte desteapta pe un site caremi-a intrat in suflet infiorator de periculos prin urmare n-o sa dau link deocamdata.
Ideea suna ceva de genul: fiecare om are o tema centrala a vietii; si cred ca stiti la ce ma refer ; sunt femei care au o cariera un sot minunat dar cand te uit la ele stii ca ele au venit pe lumea asta ca sa fie mame, sunt femei care muta muntii din loc si stii ca daca ar fi puse in catuse in cea mai adanca pestera din lume, tot asta ar reusi sa faca, intr-un fel sau altul. Sunt oameni care se invart in cerc ca barzaunii aproape toata viata si intr-un tarziu isi gasesc scopul pentru ca pur si simplu le-a fost greu sa accepte sau sa descopere ce isi doresc cu adevarat.
Daca ma intrebati pe mine, tema centrala a vietii mele este LIBERTATEA, dorinta care in momentul de fata a devenit atat de atroce incat merge pana la lipsa de responsabilitate si egoism fata de ceilalti...si cat m-am chinuit eu pe chestia asta pentru ca fusesem indoctrinata exact opusul si cum m-am bagat eu singura si de buna voie in medii care presupuneau o caruta de obedienta si o lipsa acuta de libertate.
Scriu aici, ca sa ramana: o sa mai renunt la libertatea mea (aia pe care o inteleg eu in capsorul meu cu zulufi) doar in momentul in care n-o sa mai am ce sa-i dau sa manance copilului meu. Orice pana acolo , se considera o limita acceptabila si un pret cinstit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu