Minte de copil

La coada la supermarket , aseza produsele pe banda rulanta (acum e in faza “ajut si eu” cam la absolut orice)

Casiera intra in vorba cu ea: Si ia zi tu, mananci tot din farfurie? Ca daca nu mananci vine un tigan si te baga la el in sac si te duce la el la tara si n-ai nimic de mancare si sa vezi acolo ce te faci, singura, fara mami si fara tati...etc etc (cred ca stiti scenariul)

Ea asculta cu atentie tot ce spune doamna si la un moment dat zice tare intorcandu-se spre mine:

Mami, eu cred ca tanti spune numai prostii!

M-a lasat masca … cand mi-am revenit, am zis “Si eu cred la fel, draga mea!” si am plecat de acolo. Nu stiu ce mutra am facut eu, dar tanti cred ca nu si-a revenit toata ziua:)

Alta data veneam din parc si era obosita dar nu se putea abtine sa nu ne oprim din 5 in 5 metri sa mai culeaga o frunza, o castana, un bat... La un moment dat vede o bucata de var facuta praf in mijlocul drumului si se apleaca spre ea. In disperare de cauza incep sa strig:

“Nu, nu aia, e caca de caine...hai sa mergem mai repede!!”

Se opreste, se uita la creta, se uita la mine si zice:

“Mami, asta nu e caca, este creta strivita de o masina....daaar (fiti atenti aici!!) ….putem sa spunem ca e caca de caine!!!”

WTF! Ca si-a dat seama ca o pacalesc e una, dar sa fie ea asa de concilianta : lasa, mami, fie ca tine...asta m-a dat pe spate.

Morala fabulei: Nu subestimati copiii:)