Prima zi de gradinita

Deci a fost asa: 30 de copii urland (ma rog, cred ca nu urlau toti dar in capul meu asa suna:) , o educatoare care pandea la usa si se arunca pe cei care incercau sa evadeze.

Horror.

Macar a mea n-a plans dar se uita cu niste ochi mari cand la spectacolul descris mai sus cand la mine...si avea o privire de-mi venea sa o iau pe sus si sa plec de acolo.

Daca n-as fi lucrat cu copiii as fi zis ca nu stiu despre ce e vorba si ca de fapt asa se procedeaza. Dar nu, nu sunt de acord. Pai ea in loc sa-i atraga spre ea, sa le vorbeasca , sa puna creioane colorate pe mese si hartie pe care sa deseneze copiii, sau sa puna muzica, ea statea la usa si ii lua pe sus pe aia care vroiau sa iasa. In conditiile in care ceilalti copii trebuiau sa stea pe scaunele, fara nimic in fata, fara nici o jucarie, nimic, nimic, stateau si se uitau la ceilalti cum plang sau cum sunt vanati de educatoare. Deja cred ca mi-am luat o bila neagra cand m-am dus la educatoare si i-am zis sa scoata niste creioane si carti de colorat ca sunt mesele goale.

Stiu ca sunt subiectiva, poate sunt si rautacioasa, poate ca si ea saraca era stresata si nu stia cum sa gestioneze situatia si intre a avea un copil care plange si unul care dispare si trebuie sa raspunda penal pentru el, cred ca prefera varianta a).

Habar n-am.

Cert e ca am luat-o acasa si incercam si maine.