luni, 17 septembrie 2012

Prima zi de gradinita



Deci a fost asa: 30 de copii urland (ma rog, cred ca nu urlau toti dar in capul meu asa suna:) , o educatoare care pandea la usa si se arunca pe cei care incercau sa evadeze.

Horror.

Macar a mea n-a plans dar se uita cu niste ochi mari cand la spectacolul descris mai sus cand la mine...si avea o privire de-mi venea sa o iau pe sus si sa plec de acolo.

Daca n-as fi lucrat cu copiii as fi zis ca nu stiu despre ce e vorba si ca de fapt asa se procedeaza. Dar nu, nu sunt de acord. Pai ea in loc sa-i atraga spre ea, sa le vorbeasca , sa puna creioane colorate pe mese si hartie pe care sa deseneze copiii, sau sa puna muzica, ea statea la usa si ii lua pe sus pe aia care vroiau sa iasa. In conditiile in care ceilalti copii trebuiau sa stea pe scaunele, fara nimic in fata, fara nici o jucarie, nimic, nimic, stateau si se uitau la ceilalti cum plang sau cum sunt vanati de educatoare. Deja cred ca mi-am luat o bila neagra cand m-am dus la educatoare si i-am zis sa scoata niste creioane si carti de colorat ca sunt mesele goale.

Stiu ca sunt subiectiva, poate sunt si rautacioasa, poate ca si ea saraca era stresata si nu stia cum sa gestioneze situatia si intre a avea un copil care plange si unul care dispare si trebuie sa raspunda penal pentru el, cred ca prefera varianta a).

Habar n-am.

Cert e ca am luat-o acasa si incercam si maine.

6 comentarii:

  1. incep sa ma felicit ca am ascultat sfaturile educatoarelor sa nu o duc in prima luna la gradi. Imi pare tare rau pentru voi... sper sa reusiti sa va acomodati, in cele din urma!
    Va tin pumnii! Revin maine pentru continuare. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ești subiectiva. Meseria de dascăl e foarte grea și nu oricine ar trebui sa ajungă acolo. Poate mâine va fi mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Suna ca "luarea cu arcanul" de pe timpuri. nici nu ma mir ca urlau, bietii de ei.

    RăspundețiȘtergere
  4. nici nu stiti cat ma ajuta cuvintele voastre...eu sunt si genul catastrofic si am inceput deja sa ma gandesc ca este un copil inadaptat, ca ce o sa faca in viata si alte aberatii...

    of, sper sa fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ești subiectivă. Să știi că se poate și altfel...Băiețelul meu a mers la creșă pe la 2 ani și a plâns puțin la început după care a fost aparent ok, dar după câteva luni pur și simplu se trântea pe jos la ieșirea din casă către creșă. Apoi am găsit grădinița în care se poate și altfel (multă răbdare, empatie, voci calde, jocuri libere) și chiar dacă nu avea încă 3 ani s-a adaptat foarte bine. Acum, cu mintea de pe urmă :)), nu mi-aș da copilul la grădiniță/creșă înainte de 3 ani, deși ar fi fost chiar imposibil să mai stau cu el un an.
    Deci ce se întâmplă la grădinița despre care zici nu e normal (chiar dacă unii spun că "ăsta" e normalul). Ascultă-ți instinctele și caută până găsești grădinița care să vi se potrivească. Există!
    Succes! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Anca, ieri si azi a fost mai bine, a ramas la gradi, nu a plans si ieri a zis ca a fost bine... insa eu oricum raman cu urechile ciulite, in caz ca observ ceva in neregula... si in acelasi timp am inceput sa caut variante alternative ca back-up just in case...

    multumesc pentru cuvintele tale!

    RăspundețiȘtergere