luni, 19 august 2013

Tonya Reiman - Limbajul trupului

Pe langa explicatii detaliate, ce poate sugera fiecare semnal in parte: mimica fetei, gesturi, tonalitatea vocii, privirea, pozitia corpului, etc, mi-a placut ca a spus clar ca interpretarea nu se face ad literam: “imi evita privirea, deci minte!”....ci lucrurile sunt mult mai complexe. E cam aceeasi diferenta intre a lua o carticica de pe taraba cu interpretarea viselor si a face interpretarea la modul babesc (cal=veste, apa=boala, etc) si a face acelasi lucru intr-o cura psihanalitica, cu delimitarea continutului latent/manifest, plus interpretarea personala a semnificatiei simbolurilor analizandului.

Deci, pe scurt, o carte buna pentru ca puncteaza urmatoarele:


inainte de a “citi” semnalele non-verbale, e necesara o calibrare inainte: se urmareste cum se comporta persoana in situatii normale, neutre, versus cum se comporta in situatia specifica, unde se doreste identificarea comportamentului mincinos, derutant: daca are tic nervos cu scarpinatul la ureche, macar stii ca asa e el, nu e din cauza ca minte :)


incadrarea in tabloul global: nu te arunci inainte in a emite o ipoteza fara sa apara macar 2-3 indicii care arata acelasi lucru, si se repeta...doar unul stingher nu e suficient - de multe ori da eroare de interpretare


iei in calcul contextul: poate e cald afara si faptul ca-si trece degetele prin par nu inseamna ca e plictisit ci doar vrea sa se racoreasca, la fel, gesturi legate de nerabdare, de foame, de sete, etc.


multe persoane au auzit despre limbajul non-verbal si intentionat fac gesturi care sa inspire incredere, deschidere. Cand esti in dubii, lucrurile care nu inseala niciodata sunt microexpresiile (vezi P. Eckman) sau tonalitatea vocii sunt doua aspecte aproape imposibil de mimat.


Unii oameni sunt natural “blocati” intr-o anumita expresie, stiti, genul care par mereu tristi sau depresivi pentru ca au colturile gurii lasate, etc. Ei s-ar putea sa fie ok, dar genetica le-a jucat o “farsa”.


Este bine sa stii ca manipularea se poate face in anumite limite insa cel mai sigur este sa te comporti cat mai aproape de Eu-ul tau autentic, pentru a evita derapajele


E bine sa stii cont de diferentele culturale: desi se presupune ca semnalele non-verbale sunt cumva general valabile, nu la fel se va manifesta un american vs un japonez.


Abilitatea de a citi oamenii se dezvolta in timp si e posibila datorita neuronilor oglinda. Unii oameni sunt genetic mai talentati la asta, dar se poate si recupera prin antrenament.

Tu te consideri un bun cititor de oameni?

3 comentarii:

  1. Am vazut recent o emisiune cu Dr. Phill (probabil ai auzi de el). In acea emisiune ii invata pe privitori cum sa recunoasca un mincinos. Mi s-a parut atit de transant si rigid in "regulile" incit am renuntat sa ma mai uit. N-a pomenit nimic de calibrarea de care vorbesti tu, nici de ticuri nervoase, deja existente, care pot fi interpretate drept semnale mincinoase, etc.

    Eu una nu prea ma ghidez dupa "reguli" atunci cind "citesc" un om, ci dupa "gut". Simt infailibil cind cineva ma minte.

    Ce mi se pare mie mai interesant, e de ce unele persoane mint patologic.. de unde vine nevoia asta..?

    Adriana

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur sa te citesc din nou, dupa lunga ta absenta de aici. Sper ca esti bine si ca nu probleme de sanatate te-au tinut departe de scris.

    Adriana

    RăspundețiȘtergere
  3. hey, ce ma bucur ca mai e cineva pe aici...:) esti norocoasa ca poti ghici cand te minte cineva...eu sa zic ca reusesc in proportie de 70%...pentru restul trebuie sa completez cu lecturi suplimentare :P

    RăspundețiȘtergere