Din pacate - am gasit numai date din recensamantul din 2002, in Capital:
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/natalitatea-la-romi-de-25-ori-mai-mare-decat-la-romani-131358.html
Practic ce trebuie sa retinem noi din toata povestea este paragraful cu
Faţă de 10,2 născuţi la 1000 de locuitori cât era natalitatea românilor, la romi se înregistra o natalitate de 25 la mie, iar rata fertilităţii totale, un indicator mult mai relevant pentru intensitatea reproducerii populaţiei (numărul mediu de copii născuţi de o femeie de-a lungul întregii perioade fertile a vieţii) era de 3,1 copii la o femeie de etnie romă şi de numai 1,4 copii la o româncă.
Fara sa ai cunostinte avansate de statistica, te prinzi ca in curand o fim mai mult inconjurati de
Acum - as minti sa spun cu istoria mea personala de cand aveam 3-4 ani si pana in prezent a fost marcata de evenimente fericite referitoare la aceasta natie.
Locuiam intr-un oras de provincie, si blocul era peste drum de un cartier tiganesc de case (din ala cu strazi prafuite si carute trase in fata portii) si era imposibil sa nu interferam desi parintii ne instruiau sa nu trecem strada - orice ar fi! Si drumul catre scoala tot pe acolo trecea, prin urmare era cam imposibil pentru cele doua lumi sa stea complet separate.
Buuuun, prin urmare,am beneficiat de urmatoarele:
- taxa de "protectie" : cand treceai prin zona te puteai oricand astepta sa apara un tovaras care sa-ti pretinda: pachetul cu mancare, siloul, penarul, banutii de covrigi, etc
- batai: din cauza unui surplus de adrenalina baietii veseli simteau nevoia sa se descarce din cand in cand si isi alegeau o victima pe care o bateau pana se racoreau (ai mei nu m-au atins nici cu un fir de par dar de la ei am incasat niste batai zdravene de inca mai am cosmaruri noaptea)
- umilinte psihice: erai facut in toate felurile si nu puteai sa comentezi, frica era mai mare decat onoarea
- teroarea, spaima: cred ca cel mai neplacut lucru nu era faptul ca primeai niste chestii naspa ci faptul ca puteau aparea pe neasteptate (mergeai linistit pe strada si pac, te trezeai cu ei in fata) si ca nu se putea face nimic. Acest nu se poate face nimic este lucrul cel mai grav care s-a perpetuat pana in ziua de astazi si era foarte frustrant ca politia, parintii, scoala, profesorii, directorul scolii, nimeni nu putea face nimic in legatura cu asta; era ca si cand erau inconjurati de o aura de intangibilitate extraordinara si chiar daca ajungea vreunul la casa de corectie, erau zece care ii luau locul si cosmarul nu se termina niciodata.
Imi dau seama ca e greu sa te nasti rrom si sa porti toata viata povara unei natii desi tu nu ai facut nimic rau si esti hulit si de romani (care sunt suspiciosi cand se uita la aspectul tau fizic) dar si de propriul popor care se dezice de tine pentru ca ai luat-o pe cai cinstite, dar nu pot sa nu remarc ca statistic vorbind, ei sunt legati mai mult de lucruri negative decat pozitive. Si am o vaga impresie ca mare parte a faimei proaste a romanilor peste hotare, le-o datoram in parte tot lor.
Acest post nu se vrea unul xenofob -desi acum cand recitesc-parca asa suna. Mai mult am vrut sa spun de propria mea experienta de simplu cetatean in interactiunea de zi cu zi cu ceilalti cetaneni.
Eu am un copil de 3 ani. Cand o sa creasca mare o sa beneficieze din plin de compania lor. Ar trebui sa-i insuflu chestii pozitive si tolerante. Si nu stiu cum o sa reusesc dar am datoria sa incerc. Pur si simplu- o sa evit sa fac legaturi de genul: sunt tigani rai hoti si batausi ci mai degraba sunt oameni rai, hoti, batausi.
Intr-un final este adevarul: am vazut oameni din cele mai inalte clase sociale facand chestii care ar face un rrom sa roseasca si am vazut rromi care au avut o ambitie extraordinara si atat de mult bun simt incat au invins toate prejucatile si m-au facut pe mine sa rosesc pentru ce am gandit.
Dar ce ma omoara pe mine e statistica, mai precis rata probabilitatii, if you know what I mean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu