Nu o sa intru in detalii despre cat de bullshit mi se pare conceptul in sine pentru ca este deja dosar clasat. Nu neg beneficiile atitudinii de a te concentra mai mult pe lucrurile bune care ti se intampla ( mai degraba decat pe ghinioane) sau pe punctele tale forte ( mai degraba decat pe slabiciuni)
Dar de aici- pana la : bagam gunoiul sub covor, zambiti, viata e minunata! si exercitii practice in fata oglinzii( 10 zambete pe zi si doctorul nu va veni!) - este o cale lunga.
Din simplul fapt ca problemele nu vor disparea daca le ignori. Dimpotriva, ele se duc undeva in subconstient si nasc monstri... si atunci sa nu te miri daca te trezesti cu fobii/ frici pe nepusa masa, cu boli somatice aparute din senin si investigate amanuntit la doctor in timp ce toate analizele sunt bune ( "nu aveti nimic la inima, nu o sa faceti stop cardiac", etc)
Despre ce vroiam sa scriu in postul asta: despre momente
exista milifractiuni de secunda in viata mea care imi dau un fior placut si ma determina sa ma bucur ca inca mai simt:
apusuri de soare de la fereastra mea: rosii, intense, spectaculoase
dimineata cand plec la birou si pe straduta imi zabeste soarele si-mi da frunze colorate sa ma joc
cules castane si ghinde cu fetita mea
invatat tati sa fluiere in capac de ghinda
dansuri tribale in sufragerie
Chestii de genul asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu