Parintii, copiii si fricile

Cand urmeaza sa ai un copil toata lumea te pregateste pentru schimbarile care vor aparea in viata ta: vei avea mai putin timp pentru tine, va trebui sa faci mai multe sacrificii, relatia cu partenerul va fi pusa la incercare datorita stresului si oboselii acumulate, daca esti foarte norocoasa vei avea parte si de baby blues dar foarte putini iti spun de schimbarile cu adevarat importante care se petrec in inima ta incepand din momentul in care copilul vine pe lume. Si acestea sunt legate de fricile de mama. Si de tata, dar la astea nu ma prea pricep – banuiesc ca e cumva similar.

Si aceste frici sunt cu atat mai mari, cu cat parintele este mai neimpacat cu sine insusi in momentul nasterii. Toate ranile adanci dar bine ascunse si negate de-a lungul vietii, toate spaimele, toti demonii, toate scheletele din sifonier dau usa de perete si navalesc in viata ta odata cu mica fiinta din tine.

Poate nu instantaneu la nastere, dar cu siguranta mai incolo. Iar copilul are acest dar magic dar de a sti exact pe ce butoane sa apese astfel incat sa scoata din tine cele mai profunde angoase.

Esti un control freak? Copilul tau va fi cel mai incapatanat si independent copil ever: nu va asculta ce-i spui, va face mereu invers, nu va manca, nu va dormi, in general nu te va asculta si se va batzai pe singurul tau nerv ramas in viata cu un sadism la care nu te-ai fi asteptat de la o fiinta atat de mica.

Esti o persoana foarte grijulie, hiperprotectoare? La fel, te va scoate din minti cu cataratul prin locuri interzise si preferinta nebuna pentru locuri periculoase.

Ti-e frica de ce zice lumea? Copilul tau va turna cu gratie amanunte intime din familia voastra oricui este dispus sa-l asculte: de la mamicile cu care te intalnesti in parc pana la casierele de la supermarket. Va face crize de tantrum in mijlocul magazinului pentru a obtine jucaria favorita pentru ca instinctiv stie ca e lucrul de care ti-e groaza cu adevarat este parerea celorlalti si ai face orice ca sa inceteze.

Esti ipohondra? Va raci mult mai des decat alti copii, oricat de multe caciuli ai incerca sa-i indesi pe cap si oricate siropuri imuno-stimulatoare i-ai turna pe gat.

Esti incapabila sa sustii o confruntare si sa-ti pastrezi punctul de vedere? Aici va exploata din plin. Nu ai autoritate in fata lui si te inmoi ca frisca la privirea lui de catelus batut? Se numeste santaj emotional si va deveni maestru la asta.

Esti antisociala sau timida si nu-ti place asta la tine, il consideri un handicap si vrei ca al tau copil sa fie un lider innascut? Slabe sanse, te va imita in felul in care relationezi cu ceilalti, indiferent cate chestii despre socializare si extroversie ii predai ca teorie.

Esti foarte ambitioasa si genul care isi ignora emotiile, sentimentele pentru a-si atinge scopul propus? Copilul tau te va innebuni cu mentiuni legate de frica, timiditate, emotii. Va plange in hohote, va tremura de furie va spune cu voce tare ca ii e teama si in general va exterioriza toate emotiile alea rusinoase pe care tu le camuflezi atat de bine (pentru ca – nu-i asa – societatea nu accepta oamenii slabi si emotivi)

Si asta nu e nimic fata de haul emotiilor rascolite rememorandu-te pe tine la varsta lui. Daca ai avut o copilarie mai putin fericita o sa-ti vina flash-back-uri din trecut si o sa proiectezi pe cel mic temerile de atunci si tot ce ti s-a spus atunci de catre altii. Se spune ca pentru o astfel de mama, care a suferit traume si abuzuri in copilarie, venirea unui copil este o a doua sansa la o viata normala. Practic ranile se re-deschid si se cicatrizeaza odata cu retrairea copilariei impreuna (prin ochii) celui mic. De aceea, eu nu m-as teme de furtuna emotiilor si schimbarilor venite odata cu cel mic ci mi-as pastra deschiderea fata de ceea ce vrea sa-mi transmita...este o sansa unica la vindecare si nu exista doctor mai priceput pentru ca totul se face din instinct.

Insa cheia este sa fii dechisa si sa incerci sa intelegi ceea ce vine spre tine. Bineinteles ca poti sa-i inchizi gura, bineinteles ca poti sa-l fortezi sau sa-i repeti de nouzeci de ori sa se comporte conform normelor pentru ca esti om mare si oricum esti mai puternic, dar intrebarea este...chiar vrei sa renunti la sansa de a te transforma?