Putin vodoo la inceput de an

Ma rog, nu e vodoo dar asa imi place sa pun titluri din astea de cancan, v-am mai spus. E vorba de un exercitiu de vizualizare pe care l-am invatat pe parcusul cursurilor de NLP si care mi-a placut foarte mult.
O scurta introducere: am tot citit (si mai ales in ultimul timp) despre cum cercetatorii in domeniul neurologiei au ajuns foarte aproape de a raspunde intrebarii primordiale a omenirii unde se intalneste mintea cu corpul si se pare ca magia sta in substantele de pe dendritele neuronilor din creierul nostru. Din pacate lucrurile inainteaza foarte incet in directia asta datorita complexitatii procesului dar nu ma indoiesc ca intr-un final vom afla niste lucruri de cazut pe spate.



Deci, ce vroiam sa zic: daca ai o problema cu care te confrunti de multi ani, ceva important pentru tine - iar lucrurile se desfasoara repetitiv in directia gresita si senzatia e de “tot universul conspira impotriva mea” sau simti ca la mijloc e vorba de “ghinion curat” poate e momentul sa afli ce parte din tine iti pune frana si de ce. Daca esti convinsa ca de vina e vecinul Costica, guvernul sau Dumnezeu, poate nu e o idee buna sa citesti mai departe.



Dar sa trecem la treaba:
Incearca sa-ti imaginezi cum in tine exista doua parti: o parte isi doreste foarte mult sa mearga in directia respectiva, are dorinta, are planificare, are motivare, etc si o parte e “sabotoare” : te imbolnavesti cand ti-e lumea mai draga, te accidentezi, ratezi intalniri, oportunitati, intr-un cuvant, e cea care creeaza piedici.
Pe toata durata exercitiului este FOARTE IMPORTANT sa fii cat mai relaxat si detasat de lume, succesul e cu atat mai mare, cu cat ai posibilitatea sa intri intr-o semi-transa, astfel incat cuvintele care iti vin sa fie cat mai spontane, pe baza asocierii libere si nicidecum pe criterii rationale (ca atunci cand stam cu pixul in mana si ne stoarcem creierii sa scriem pe foaie argumente pro si contra la problema noastra). Deci, cu cat mai libere si mai aberante raspunsurile, cu atat mai bine. De asemenea ideal se face cu un ghid (o persoana de incredere alaturi) pentru ca efortul de a-ti aminti care e urmatorul pas pe care trebuie sa-l faci, te aduce in rational si procesul este perturbat.



Pas 1 intinde mainile in fata cu palmele in sus ca si cand a-i tine ceva in causul palmei si gandeste-te in care mana s-ar potrivi partea care vrea sa faca lucrul respectiv...vizualizeaza cum se aseaza in palma ta...cum e? Este grea/usoara? Se misca se transforma inca? Asteapta cateva secunde pana se stabilizeaza si spune ce culoare are? Este rece/calda sau e temperatura mainii? Este aspra sau neteda ca sticla? Ce forma a capatat? E stabila sau continua sa se roteasca/transforme? Luminozitatea e puternica? Sau pala? Nu te grabi, uita-te la ceea ce tii in mana, pana cand vizualizezi cat mai exact toate detaliile. Multumeste partii care s-a asezat in palma ta.



Pas 2 in cealalta mana aseaza partea ramasa, cea care se opune si la fel, incearca sa o caracterizezi cat mai detaliat. Dupa ce se stabilizeaza, cat de cat, multumeste-i si ei.



Pas 3 intreaba partea “sabotoare” care este intentia pozitiva din spatele actiunii sale? Ideea e sa ajungi la intentia din spatele intentiei...un ex ar fi: doresc sa te protejez de impactul pe care l-ar avea schimbarea respectiva: doresc sa-ti pastrez prietenii, doresc sa-ti pastrez confortul. De ce vrei sa-mi pastrezi confortul? Ca sa fii fericit. Sau ca sa fii in siguranta. Prin urmare intrebarile continua in stilul: Si daca aceasta intentie a fost implinita, ce alt beneficiu mai inalt vrei sa obtii? Nu uita sa multumesti partii respective pentru fiecare raspuns pe care ti-l da. Cand consideri ca ai ajuns la intentia finala, te opresti. Uneori raspunsurile nu sunt logice: poate fi “sange” sau “albastru”, orice ar fi, primul cuvant care iti vine pe buze, spune-l si continua sirul pana simti ca ai ajuns la intentia finala.



Pas 4 Constientizarea faptului ca ambele parti au aceeasi intentie pentru tine, doar ca fiecare dorea sa isi atinga scopul intr-un mod nepotrivit pentru cealalta.



Pas 5 Asocierea cu fiecare parte consta in te pune in “papucii” partii sabotoare si sa te uiti cum percepi din aceasta pozitie cealalta parte. Si invers. In momentul in care ajungi in “papucii” partii pozitive, gandeste-te ce calitati ai putea imprumuta de la partea cealalta care sa te ajute la implinirea intentiei pozitive.



Pas 6 unirea partilor. Acum ca stii ca cele doua parti s-au luptat una cu celalalta, intreba-le daca vor sa se uneasca si sa conlucreze la scopul comun. Daca simti ca nu vor, nu forta...renunta si incerci alta data. Daca raspunsul e pozitiv treci la pasul 7



Pas 7 integrarea : in timp ce observi partile din mainile tale, poti sa simti deja cum vor sa se apropie. Nu trebuie sa faci nimic doar sa observi modul in care se apropie una de cealalta si se contopesc intr-o noua parte, echilibrata care integreaza intentiile ambelor parti vechi intr-un asemenea mod incat nici una nu pierde nimic, ci se pastreaza valoarea fiecareia. Fii foarte atent cum se dezvolta noua parte, cum se transforma imaginea, vocea, senzatiile, sentimentele din mainile tale in timpul acestui proces important. Multumeste din nou.



Pas 8 fuzionarea cu propria fiinta: adu catre tine noul obiect format si lasa-l sa se integreze cu tine asa cum doreste. Fie se duce spre inima sau frunte, sau se disipa si intra in tine prin mii de pori, indiferent cum ar fi, nu interveni, doar observa si lasa-te patruns de ceea ce simti.



Pas 9 spune-ti ca pe viitor aceste capacitati, resurse integrate si armonizate or sa-ti stea la dispozitie de cate ori ai nevoie.



Acum ca am scris toti pasii astia, chiar suna ca un vodoo:) La inceput am fost si eu reticenta insa mi-am dat seama ca nu prea stim sa lucram cu inconstientul si sa-i dam noi comenzi asa fortate (cum e de exemplu in hipnoza clasica), e ca si cum ai face operatie pe creier nestiind daca bucatica pe care o tai iti va afecta memoria, functionarea membrelor sau simtul vazului sau ce impact va avea in ansamblul functionarii individului. Nestiind exact cum functioneaza lucrurile in subconstient, si cum se propaga modificarile in intregul sistem, e mai bine sa lasam sistemul sa decida daca e ecologic sau nu sa opereze schimbarea si sa-si gaseasca singur homeostazia. Acest exercitiu mi se pare suficient de soft si de neintruziv pentru a nu cauza probleme dar si suficient de puternic cat sa miste lucrurile pentru ca s-a dovedit ca este important ca partile sa fie ascultate, bagate in seama, chiar daca nu 100% intelese.