112

Udam florile si fara nici un avertisment m-a sagetat o durere cumplita in burta. In secunda doi eram pe jos urland de durere (habar n-aveam ca intestinele pot sa doara atat de tare).

Ca termen de comparatie – eu ma "delectez" destul de des cu migrene ingrozitoare si cu crize cauzate de pietrele la rinichi...dar asta era...cum sa va spun...far beyond that.

Mi se incordasera toti muschii din cauza durerii , iar crampele nu ma lasau sa respir, horcaiam sa prind niste aer, cred ca in momente din astea extreme organismul alege sa supravietuiasca: dintre durere si lipsa aerului alege aerul ca e mai important.

Ce am invatat eu de aici:

-ca exista durere dincolo de orice durere.

-ca poti inghiti o fiola de algocalmin cu tot cu cioburi

-ca serviciul de ambulanta 112 este o iluzie...m-am chinuit sa-i spui doamnei adresa si se incapatana sa spuna ca e ceva in neregula cu numarul blocului...oricum n-au sosit, peste o ora si ceva am sunat sa anulez apelul pentru ca nici gand sa apara.

-ca e ingrozitor ca fetita mea sa vada asa ceva; tin minte ca atunci cand eram mica – bunica mea a cazut de pe un scaun si si-a fracturat bazinul iar eu m-am speriat atat de tare incat m-am bagat sub pat si cu mainile inclestate am inceput sa turui incontinuu rugaciuni fara noima; tarziu de tot au reusit sa ma scoata de acolo dar spaima aia o mai am si acum in oase.

-ca in fata mortii suntem singuri, ingrozitor de singuri.


Acum banuiesc ca ar trebui sa ma duc la un medic gastroenterolog sau internist. Inca mai am dureri si stau pe fiole de algocalmin si no-spa. Dar intrebarea care nu-mi da pace este...ce naiba a fost asta (pentru ca n-am facut nimic deosebit cu o zi inainte ca sa pot spune ca din cauza aia a fost)?