Imi place de moor...

Pe vremea cand lucram (adica acum cateva saptamani:) imi doream cu ardoare un rucsac in care sa-mi car laptopul cand ma vanturam prin aeroporturi , unul usor si care sa-mi creeze buna dispozitie si dor de duca. Si iata ca l-am gasit doar ca e prea tarziu pentru mine, poate foloseste altcuiva cu alt dor de duca...

http://www.madalina-atelier.blogspot.com/2012/03/cand-ti-taiat-pisica-neagra-calea.html

PS: acesta nu e un post platit, eu de la Madalina am mai cumparat o geanta "iarmaroc" si mi-a placut tare mult, de cate ori ieseam cu ea ma oprea lumea pe strada sa ma intrebe de unde am luat-o. Si-mi plac de mor pisicile. Pisicile si macii sunt preferatele mele:)

"Cum sa fi corporatist"

Zilele astea am avut prima cautare pe Google: “cum sa fi corporatist” ceea ce m-a bucurat nespus; daca ar fi fost un “i” in plus era perfect, dar nu mai facem mofturi.

Insa chiar si cu un “i” in plus, eu tot nu-mi dau seama ce a vrut sa afle, asa ca impartim in doua variante posibile:

1. Cum sa devii corporatist?

In principiu e greu sa intri prima oara, dar ca un compromis – ai putea accepta un pachet salarial mai mic si un post de entry level (mai ales daca esti student) urmand ca ulterior sa tragi tare si sa te muti pe o pozitie mai buna. Asta a functionat la mine, banuiesc ca sunt multe alte posibilitati. O data obtinuta experienta , portile sunt deschise catre Fratia Larga a Corporatiilor din Romania deoarece ai trecut testul de foc si ai fost acceptat intr-una.

2. Cum e sa fii corporatist?

Pai e foarte bine:) Important e sa-ti placa ceea ce faci, restul vine de la sine. Cateva detalii mai jos:

Cerinte:

1. Cred ca iti trebuie un IQ maricel, dar nu foarte, asa, pe la mijloc:)
2. Niscaiva Inteligenta Emotionala
3. Sa cunosti regulile “jocului” si sa le respecti
4. Sa faci fata unui volum mare de munca
5. Sa ai rezistenta ridicata la stres
6. Sa nu te deranjeze sloganurile si training-urile de inoculare de brand
7. Nu e ok ramanerea pe aceeasi pozitie, la un moment dat trebuie sa avansezi dar asta vine la pachet cu mai multa munca.

Beneficii:

1. Cu exceptia pozitiilor de entry level (call center, secretara, etc), salariile sunt ok, plus ca vin la pachet tot felul de beneficii: tichete de masa, tichete de vacanta, bonus de Craciun, Paste, asigurare medicala si de viata, pachet fitness, piscina, mariri de salariu in urma evaluariloe, etc
2. colegi multi si variati, cu posibilitate de cunoastere/socializare:)
3. putere de decizie, resurse la dispozitie pentru diferite proiecte, recunoastere personala, apreciere
4. posibilitati de “miscare” in interiorul firmei pe o alta pozitie, chiar daca nu in sus (promovare), macar putin diagonal in organigrama
5. in general, ai o sansa corecta aici, nu se pune problema de “pile” sau oricum, nu in proportia din institutiile de stat, de exemplu

Cred ca cea mai mare problema ramane volumul de munca si statul peste program. Daca reusesti sa te impaci cu asta/ sa o rezolvi, restul merge ca uns. Si sa-ti placa ceea ce faci dupa cum am mai spus, altminteri nu rezisti.

Parerile de mai sus sunt strict personale si difera mult in functie de companie, context, persoana, pozitie, etc  dar pot oferi o imagine in linii mari despre cum sa fii/devii corporatist.

Succes!

Despre Recunostinta

Ideea acestui post mi-a venit in farmacie. Da, eu am revelatii in cele mai neasteptate locuri:)

Stateam la coada sa-mi iau pastilele de paracetamol ca se terminase stocul in casa. Apropo, cred ca fiecare trebuie sa aiba in casa o trusa de prim ajutor, indiferent de cat de sanatos este. Spirt, pansament, vata, apoi paracetamol/nurofen, algocalmin/novocalmin, picaturi nazale, strepsils, supozitoare cu glicerina si smecta.

Si stand eu asa la coada, nu puteam sa nu observ cate medicamente se cumparau: cu retete compensate sau nu, sumele se ridicau la cate milioane de lei vechi. Chiar si cea mai compensata reteta se ridica in jur de 50 ron. Si atunci mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca bugetul familiei mele este foarte putin afectat de bani dati pe medicamente. Si ce minunat este sa fii sanatos si sa poti face cu banii respectiv orice altceva. O simpla raceala a copilului, fara febra sau complicatii m-a costat 100 ron la Sensiblu (panadol sirop, oscilococcinum, apa de mare si vibrocil pentru desfundat nasul, sirop de tuse)

Si apoi am inceput sa ma gandesc la lucrurile pentru care sunt recunoscatoare:

• sunt recunoscatoare pentru cele mai frumoase apusuri de la balconul meu, pur si simpu am norocul ca in fata mea sa fie un teren pe care nu s-a construit nimic, si apoi undeva mai departe sunt niste blocuri dar mici (4 etaje) si de abia in spate de tot incep blocurile compacte de 10 etaje. Nu stiu cat o sa mai dureze , dar deocamdata ma bucur nespus, am stat multi ani in apt care aveau priveliste balconul cu chilotii insirati pe franghie ai vecinului de vis-a vis si dupa un timp incepi sa apreciezi cand mai vezi si altceva (cei care stau in orase mari/aglomerate stiu de ce)
  
  
• sunt recunoascatoare ca miercuri la ora 11.30 eram in parc si ascultam primavara. Ani de zile dus-intors birou-acasa dimineata devreme si seara tarziu si acum am avut privilegiul asta nemaintalnit, fara stres ca trebuie sa ajung undeva, fara vina ca am “chiulit” de la birou sau am extins putin pauza de masa si trebuie sa ma intorc rapid la birou ca sa nu se descopere “miselia”. Pur si simplu timpul ala era al meu si nu dadeam socoteala nimanui pentru el. Si atunci m-a lovit a doua revelatie: asa ar trebui sa fie viata de fapt: cu miros de primavara si liniste in suflet.
  
  
• cand ma uit la copilul meu.Sunt recunoscatoare ca am un copil care ma invata lectii in fiecare zi: despre curiozitate, inocenta, spontaneitate, viata traita intens si neinfricare. Si despre nu-uri si puterea de a accepta ce iese din tiparele mele. Voi ati vazut cum rade un copil? Mie mi se pare genial : cand se zguduie cu totul de zici ca e furtuna. O sa va spun un secret : eu am rasul ala, de ma zgudui toata si incep cu sunete ascutite ca nu mai pot sa respir si ma dor muschii de la burta de atata ras si mai ies si niste hahaieli din alea isterice de zici ca a dat strechea in mine. Not a very lady like laugh. Si atunci mi-am construit eu unul acceptabil in societate, care rezolva problema elegant, doar ca nu mai e la fel:)
  
  
• ca am o familie in care certurile si violenta nu exista, ca nu suntem noi maestri ai traiului armonios in cuplu dar suntem sinceri si incercam sa facem sa mearga totul cum putem noi mai bine. Cel mai tare mi se pare cand – dupa o cearta identificam ce a mers gresit, a fost foarte greu sa spun la inceput : stii de fapt sunt frustrata ca trebuie sa muncesc la serviciu si cand ai aruncat cu banii pe masinuta aia de jucarie de 10 milioane, imi venea sa-ti dau cu ea in cap, dar de fapt eu doar nu stiu cum sa “cope” cu problemele vietii de zi cu zi.
•  
• ca primesc flori fara motiv si cand ma astept mai putin. si culmea - cand le merit mai putin:) 

Mi-ar placea sa stiu pentru ce esti tu recunoscator; nu vreau cel mai mare si cel mai important lucru, ci doar primul care iti vine in minte...

A SOMATIZA, SOMATIZARE

Incredibil dar adevarat – acest cuvant nu exista in DEX. Asa ca o sa "ma risc" sa dau eu o definitie:)

Somatizarea este atunci cand prezinti simptome de boala dar in urma investigatiilor specifice: radiografii, analize sange, RMN-uri, ecografii, etc, nu se evidentiaza nimic anormal. Iar pacientul continua sa acuze dureri/neplaceri. In cazuri de genul asta se poate spune ca avem de-a face cu o boala psiho-somatica. Boli psiho-somatice clasice sa zicem asa sunt: ulcerul, gastrita, migrenele, alergiile de origine necunoscuta, dermatitele, colonul iritabil, etc

E gresit sa te lansezi in chestii de genul, n-ai nimic esti bolnav cu capul pentru ca suferinta exista si chiar daca este ignorata, nu trece. Am mai auzit diferite denumiri: cadere de calciu, tulburare neuro-vegetativa, tulburare de stres.

In general doctorii nu prea stiu cum sa reactioneze.Uneori iti prescriu medicamente de genul vitamine, laxative, digestive, analgezice (dupa caz) si iti spun sa mananci sanatos si sa nu te mai stresezi.

Eu nu am auzit niciodata, dar NICIODATA ca un medic sa fac trimitere la un psihoterapeut; daca ati auzit – contraziceti-ma!

Paranteza pentru scurta explicatie simplificata:

• psihologul e cel care a terminat Fac de Psihologie,
• psihoterapeutul este un psiholog ceva mai avansat (prin cursuri de formare suplimentare )
• psihiatrul este doctor cu Fac de Medicina si e singurul care poate prescrie medicamente: gen atidepresive, etc (el poate sa devina si psihoterapeut prin formare intr-o scoala de psihoterapie, dar sa pastram lucrurile simple)

Eu am avut migrene. Buuun.

Ce faci cand te doare capul?

Raspuns: Iei un paracetamol.

Ce faci cand te doare capul si durerea persista?

Raspuns: Iei doua pastile de paracetamol

Si ca in bancurile proaste cu final neasteptat, continui cu: paracetamol, algocalmin, quarelin, aulin, nurofen, imigran, aspirina Bayer, sumatriptan, papaverina, coktail de algocalmin+scobutil+papaverina injectabil.

Dar ce faci cand ai dureri cumplite de cap, varsaturi din zece in zece minute si nu poti sa mananci si sa bei nimic si asta timp de 2-3 zile?

Raspuns: Zaci. Printre picaturi te gandesti daca asta e viata si daca merita traita.

Am fost la zeci de mii de doctori, emeriti si non emeriti. Eram in pragul disperarii si nimeni nu stia ce am. Analizele beton. Nici macar unu nu s-a gandit ca e pe fond psihic.Aveam un dosar de grosimea unui DEX. Am fost la preoti, am fost la homeopati, am bagat ceiuri si ierburi pe banda rulanta.

Intr-un final am ajuns si la psihiatru. Si am luat antidepresive si antiepileptice. A fost groaznic cu efectele averse (am inteles ca nu la toti e asa) dar macar am iesit din groapa.

Si m-am dus la psihoterapeut. Mai precis la sase, pana l-am gasit pe al saptelea cu noroc. Si am redevenit eu. Tot eu dar varianta imbunatatita;)

Ce am invatat eu din povestea asta:

1. In Romania nu exista educatie pe parte “psi”. Reactiile sunt cu mici variatiuni:

• Psiho' ce?
• N-am eu nevoie sa-mi zica ala ce sa fac!
• Numai nebunii se duc la psiholog...
• Astea-s fitze. Punct.
• N-ai pe ce arunca banii.
• Adica ala stie mai bine ca bine cum sa ma rezolv?
• N-am ajuns atat de rau.
• Sa ma hipnotizeze ala sa spun tot ce stiu?
• Niste sarlatani.

Si-mi pare rau, imi pare rau pentru oamenii care stau si se chinuie din cauza unor preconceptii, imi pare rau de mine ca m-am chinuit atat inainte sa ajung unde trebuie, pentru ca pur si simplu nu stiam ca exista un doctor pentru suflete. Imi pare rau de Madalina si Malina si Raluca  (o sa spuneti ca la Raluca n-are legatura, eu zic ca da)

Si da - si eu stiam ca exista doctor doar pentru nebuni.

2. Psihoterapia este scumpa, oricum ai da-o, oricum ai lua-o o sedinta de aproximativ  o ora care costa 100 ron (la un psihoterapeut bun) este mult.
3. Ca la psiholog nu te duci cand esti pe marginea prapastiei, in depresie majora si la un pas de suicid. Te duci cand ceva nu merge cum trebuie sau cand simti ca nu mai poti sa te dezvolti, ca sunt niste bagaje emotionale care te trag in spate.
4. In viata totul se reduce la emotii: iti doresti sa fii fericit? Pai asta e o emotie! Iti doresti sa ai success si putere? Pai asta depinde de cate emotii poti sa trezesti in ceilalti ca sa te urmeze! Iti doresti iubire de la partener? Revenim la emotii...Incerci sa iti revii dupa o despartire, moarte, trauma? De fapt incerci sa scapi de emotiile negative aferente. Te trezesti dimineata cu un nod in gat sau te macina grijile de nu poti sa adormi? Emotii, emotii.... It's all about emotions. Si acum – cum ar fi sa fii cel mai bun prieten cu emotiile tale?
5. Cu psihologul trebuie sa rezonezi. Daca ti-ai fracturat o mana si te duci la doctor sa te repare, poate sa fie un om antipatic dar un bun profesionist. Aici nu merge asa. Daca nu “face click” din prima, sau macar din a doua, n-are rost sa continui.
6. Psihologul nu-ti spune ce sa faci dar iti pune intrebarile corecte. Si nu te robotizeaza: adica iti spui de zece ori in oglinda sunt puternic si se rezolva. Ma rog, te prinzi tu cand o ia pe aratura sau pur si simplu nu sunteti pe aceeasi lungime de unda.
7. Bolile au origine psihica. Uneori nu este suficient sa mananci sanatos si sa mergi de 3 ori pe saptamana la sala. Uneori trebuie mers mai adanc. Si nu oricine are curajul si inteligenta sa faca asta.
   Mie imi place mult ideea ca de fapt corpul nostru ne vorbeste dar noi nu suntem in stare sa descifram mesajul. Pentru aprofundarea ei as merge pe: „Ascultă-ţi corpul, cel mai bun prieten pe care îl ai pe pământ!“ de Lise Bourbeau si “Daca m-as asculta m-as intelege” de Jacques Salome.
8. Medicamentele nu rezolva problema. Sunt bune pe moment dar doar “amortesc” simptomele. Problema ramane tot acolo.

Am citit patru articole pe bloguri diferite despre asta si parerile din comentarii sunt impartite, dar parca, parca n-a mai fost asa rau:

http://www.tomatacuscufita.com/2011/09/22/nu-esti-nebun-daca-mergi-la-psiholog/

http://raluxa.com/mersul-la-psiholog-un-obicei-sanatos/

http://treibadica.blogspot.com/2011/03/specificul-vinatoresc-in-psihoterapie.html

http://www.simonatache.ro/2012/03/07/depresia-este-o-boala-si%E2%80%A6-da-te-poate-lovi-chiar-si-pe-tine/

Mi-au placut pentru ca lumea incepe sa constientizeze.

Despre INTUITIE

Eu am fost dintotdeauna o persoana cerebrala. Toate sfaturile primite in copilarie au fost ceva de genul: “asculta-ti mintea, inima te poate insela” ,“daca te indragostesti, esti la cheremul celuilalt”, “inima este slaba” etc. Probabil ca au stat ceva experiente nefericite pe fundamentul sustinerii acestei idei, dar nu asta e scopul discutiei noastre de astazi:)

Ce vroiam eu sa accentuez este ca uneori simt ca logica nu mai e suficienta. Ca cele mai bune decizii le iei pentru ca asa “simti” nu pentru ca ai argumente solide in directia respectiva.

Prin urmare am decis sa-mi dezvolt aceasta latura si am fost de curand la un workshop despre intuitie. Si ce am aflat:

1. intuitia este legatura noastra cu divinul
2. suntem fiinte spirituale cu experienta fizica si nicidecum invers (adica corpuri fizice ce trec prin ceva experiente spirituale)
3. pentru a invata sa auzi intuitia trebuie sa te antrenezi (detalii mai jos)
4. trebuie sa inveti sa separi vocea intuitiei de cea a mintii. Indicii: vocea intuitiei e calma si constanta, ideea revine mereu, este insotita de calm si liniste interioara. Frica si temerile apar ca raspuns ulterior al mintii sub forma celor 3 “nu”: tu nu poti, nu esti si nu meriti. Si cel mai important este felul in care reactioneaza corpul la acea idee, daca e o senzatie de bine, caldura, relaxare, esti pe drumul cel bun:) Vocea mintii vine cu agitatie: “daca nu fac asta acum, e naspa”, e haotica si stringenta, e insotita de spaime si indoieli. E puternica
5. rezultatele ascultatii vocii interioare sunt extraordinare in sensul ca intuitia te aduce la un grad mare de autenticitate, iti salveaza viata in cazuri extreme si iti aduce beneficii pe care le-ai obtine mai greu pe alte cai.
6. Intuitia este acceasi pentru toti oamenii; ce difera este gradul in care unii dintre ei sunt dispusi sa o asculte sau nu. Ignorata, devine doar un zgomot de fond.
7. Odata ales drumul intuitiei, apar sincronicitatile, altfel spus intreg universul conspira la indeplinirea viselor tale.

Cum sa “stimulam” intuitia?

Practic toti participantii si-au dorit sa afle asta, asa ca impartasesc ce am aflat si eu:

In primul rand trebuie sa ai DESCHIDERE: chiar daca esti sceptic, macar stai cu antenutele in aer si fii atent. Apoi manifesta-ti INTENTIA prin joc: ma intreb oare cum va fi vremea maine? Ma intreb oare ce metrou va veni primul in statie? Apoi este manifestarea INCREDERII: pe masura ce vezi ca functioneaza poti sa ai din ce in ce mai multa incredere in intuitia ta si sa-ti exprimi asta cu voce tare: Am incredere ca voi gasi job-ul potrivit. Am incredere ca voi gasi apartamentul potrivit chiar daca nu am bani suficienti sa-l cumpar, etc Iar ultima parte este sa ACTIONEZI. Daca ti se arata oportunitati - sa nu le ratezi pentru ca altminteri totul e degeaba, pe principiul Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si in traista.

O alta cale de a intari legatura ta cu intuitia este sa verbalizezi ce simti chiar daca intr-un final faci sau nu actiunea respectiva. De exemplu, sunteti in masina mai multe persoane si incercati sa vedeti varianta optima de a ajunge din punctul A in punctul B. E bine sa spui cu voce tare: eu simt ca cel mai bine ar fi s-o luam pe ruta X, chiar daca intr-un final se voteaza o alta cale este ok sa spui, e ca si cand i-ai da credit intuitiei tale.

Alte metode: relaxare prin respiratia inimii (numeri pana la 5 la inspiratie si inca 5 la expiratie) in timp ce tii mana in dreptul inimii si intrebi “ce ai sa-mi spui suflete?” apoi ar mai fi metoda somnului: iti pui intrebarea care te framanta inainte sa te culci si dimineata ai raspunsul. Un alt moment prielnic pentru intuitie este atunci cand esti la capatul unui efort fizic intens sau...la dush :)

O alta chestie care mi-a placut este urmatoarea: inchizi ochii si te invarti in cerc pana ametesti, dupa care te intinzi comod pe un scaun cu talpile lipite de podea si incepi sa-ti imaginezi ca prin tine trece un fascicul de raze izvorate direct din soare care te invaluie cu totul - pur si simplu constientizezi chestia asta pana la cele mai mici detalii. Apoi iti imaginezi ca picioarele tale sunt bine infipte in pamant si din ele cresc radacini pana in centrul pamantului. Si in momentul asta privesti catre sufletul dinauntrul tau si il intrebi ce vrei sa stii. Banuiesc ca asta e o mini-sesiune de auto-hipnoza:)

In fine ideea e sa reduci cat mai mult la tacere rationalul, dar in acelasi timp sa ramai constient ca sa-ti poti aduce aminte ce mesaj ai primit. Daca aveti alte metode care functioneaza, banuiesc ca e ok.

Sau si mai bine zis, daca aveti o relatie speciala cu intuitia vostra, mi-ar placea sa o aud si eu, pentru ca sunt novice in domeniu. Mi-ar placea sa aud cazuri in care intuitia chiar a facut diferenta.

PS Am senzatia ca sunt zodii care au o putere mai mai mare de a asculta intuitia: Scorpionii, Pestii, parca si Varsatorii.

LE: Cineva care a scris mai bine ca mine...si mai complet
http://analizapsy.blogspot.com/2012/03/intuitia.html

Scolaresc

Un post scolaresc, dar nu ma pot abtine:

Daca ar fi sa fac o lista negandita despre blogurile care-mi plac cel mai mult si ce as lua de la fiecare, lista ar fi urmatoarea (ordinea e complet aleatoare):

http://i-dana.blogspot.com/

e un blog extrem de personal, cred ca de asta imi si place asa mult, cu trairi intense, cu multa profunzime si suferinta dar si cu multa putere. Daca ar fi sa ma opresc la un cuvant – as spune PROFUNZIME

http://forfecutsa.blogspot.com/ si http://kariokaspot.blogspot.com/

nu stiu de ce le-am pus laolata :) dar imi aduc atata optimism si pofta de viata incat lesinata de mine ”mi-am rupt o unghie viata mea e terminata”, are de invatat multe lectii. Mai ales despre UMOR si auto- ironie.

http://emigrantlatara.wordpress.com/

mie imi pare despre libertate si a te simti bine in pielea ta, cu bune si cu rele. Despre a vorbi sincer si direct, despre ECHILIBRU.

http://www.printesaurbana.ro/

the one and only printesa blogurilor din Romania, a fost poarta mea de intrare in blogosfera si m-a prins forever cu sinceritatea si deschiderea cu care scrie si impartaseste din experientele ei. SINCERITATE cred ca e cuvantul cheie.

http://armonii.blogspot.com/

un blog puternic si profund , puternic chiar si in momentul in care autoarea scrie despre frici, slabiciuni si ezitari. Aici nu am decat un cuvant: RESPECT.

http://mmmmmmmara.blogspot.com/

un deliciu de blog :) mi-e greu sa-l caracterizez dar cred ca un amestec fericit de inspiratie, deschidere, pofta de viata, peste care troneaza lejer o tona de OPTIMISM.

http://www.tomatacuscufita.com/

aici te simti bine de cand ai intrat prima data. O vorba buna, o atitudine intelegatoare si pacifista. Respect pentru opinia celorlalti. Cred ca cea mai SOCIABILA prezenta online:)

DISCLAIMER 1 Sper din tot sufletul ca autoarele sa nu citeasca aici, m-as simti penibil:)

DISCLAIMER 2 Este parere pur personala, sunt covinsa ca o evaluare obiectiva ar fi foarte diferita de opinia mea, dar eu asta am simtit, asta am scris.

DISCLAIMER 3 nu am pretentia ca am facut review la toata blogosfera romaneasca, sunt convinsa ca sunt foarte multe bloguri faine si eu inca nu le-am descoperit.

Ufff, gata, ii dau drumul.

Solutie

Din categoria "ce faci cand nu stii ce sa faci?"

Iesi afara si alearga.

Functioneaza, va jur :)