Despre Recunostinta

Ideea acestui post mi-a venit in farmacie. Da, eu am revelatii in cele mai neasteptate locuri:)

Stateam la coada sa-mi iau pastilele de paracetamol ca se terminase stocul in casa. Apropo, cred ca fiecare trebuie sa aiba in casa o trusa de prim ajutor, indiferent de cat de sanatos este. Spirt, pansament, vata, apoi paracetamol/nurofen, algocalmin/novocalmin, picaturi nazale, strepsils, supozitoare cu glicerina si smecta.

Si stand eu asa la coada, nu puteam sa nu observ cate medicamente se cumparau: cu retete compensate sau nu, sumele se ridicau la cate milioane de lei vechi. Chiar si cea mai compensata reteta se ridica in jur de 50 ron. Si atunci mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca bugetul familiei mele este foarte putin afectat de bani dati pe medicamente. Si ce minunat este sa fii sanatos si sa poti face cu banii respectiv orice altceva. O simpla raceala a copilului, fara febra sau complicatii m-a costat 100 ron la Sensiblu (panadol sirop, oscilococcinum, apa de mare si vibrocil pentru desfundat nasul, sirop de tuse)

Si apoi am inceput sa ma gandesc la lucrurile pentru care sunt recunoscatoare:

• sunt recunoscatoare pentru cele mai frumoase apusuri de la balconul meu, pur si simpu am norocul ca in fata mea sa fie un teren pe care nu s-a construit nimic, si apoi undeva mai departe sunt niste blocuri dar mici (4 etaje) si de abia in spate de tot incep blocurile compacte de 10 etaje. Nu stiu cat o sa mai dureze , dar deocamdata ma bucur nespus, am stat multi ani in apt care aveau priveliste balconul cu chilotii insirati pe franghie ai vecinului de vis-a vis si dupa un timp incepi sa apreciezi cand mai vezi si altceva (cei care stau in orase mari/aglomerate stiu de ce)
  
  
• sunt recunoascatoare ca miercuri la ora 11.30 eram in parc si ascultam primavara. Ani de zile dus-intors birou-acasa dimineata devreme si seara tarziu si acum am avut privilegiul asta nemaintalnit, fara stres ca trebuie sa ajung undeva, fara vina ca am “chiulit” de la birou sau am extins putin pauza de masa si trebuie sa ma intorc rapid la birou ca sa nu se descopere “miselia”. Pur si simplu timpul ala era al meu si nu dadeam socoteala nimanui pentru el. Si atunci m-a lovit a doua revelatie: asa ar trebui sa fie viata de fapt: cu miros de primavara si liniste in suflet.
  
  
• cand ma uit la copilul meu.Sunt recunoscatoare ca am un copil care ma invata lectii in fiecare zi: despre curiozitate, inocenta, spontaneitate, viata traita intens si neinfricare. Si despre nu-uri si puterea de a accepta ce iese din tiparele mele. Voi ati vazut cum rade un copil? Mie mi se pare genial : cand se zguduie cu totul de zici ca e furtuna. O sa va spun un secret : eu am rasul ala, de ma zgudui toata si incep cu sunete ascutite ca nu mai pot sa respir si ma dor muschii de la burta de atata ras si mai ies si niste hahaieli din alea isterice de zici ca a dat strechea in mine. Not a very lady like laugh. Si atunci mi-am construit eu unul acceptabil in societate, care rezolva problema elegant, doar ca nu mai e la fel:)
  
  
• ca am o familie in care certurile si violenta nu exista, ca nu suntem noi maestri ai traiului armonios in cuplu dar suntem sinceri si incercam sa facem sa mearga totul cum putem noi mai bine. Cel mai tare mi se pare cand – dupa o cearta identificam ce a mers gresit, a fost foarte greu sa spun la inceput : stii de fapt sunt frustrata ca trebuie sa muncesc la serviciu si cand ai aruncat cu banii pe masinuta aia de jucarie de 10 milioane, imi venea sa-ti dau cu ea in cap, dar de fapt eu doar nu stiu cum sa “cope” cu problemele vietii de zi cu zi.
•  
• ca primesc flori fara motiv si cand ma astept mai putin. si culmea - cand le merit mai putin:) 

Mi-ar placea sa stiu pentru ce esti tu recunoscator; nu vreau cel mai mare si cel mai important lucru, ci doar primul care iti vine in minte...