marți, 20 martie 2012

A SOMATIZA, SOMATIZARE


Incredibil dar adevarat – acest cuvant nu exista in DEX. Asa ca o sa "ma risc" sa dau eu o definitie:)

Somatizarea este atunci cand prezinti simptome de boala dar in urma investigatiilor specifice: radiografii, analize sange, RMN-uri, ecografii, etc, nu se evidentiaza nimic anormal. Iar pacientul continua sa acuze dureri/neplaceri. In cazuri de genul asta se poate spune ca avem de-a face cu o boala psiho-somatica. Boli psiho-somatice clasice sa zicem asa sunt: ulcerul, gastrita, migrenele, alergiile de origine necunoscuta, dermatitele, colonul iritabil, etc

E gresit sa te lansezi in chestii de genul, n-ai nimic esti bolnav cu capul pentru ca suferinta exista si chiar daca este ignorata, nu trece. Am mai auzit diferite denumiri: cadere de calciu, tulburare neuro-vegetativa, tulburare de stres.

In general doctorii nu prea stiu cum sa reactioneze.Uneori iti prescriu medicamente de genul vitamine, laxative, digestive, analgezice (dupa caz) si iti spun sa mananci sanatos si sa nu te mai stresezi.

Eu nu am auzit niciodata, dar NICIODATA ca un medic sa fac trimitere la un psihoterapeut; daca ati auzit – contraziceti-ma!

Paranteza pentru scurta explicatie simplificata:
  • psihologul e cel care a terminat Fac de Psihologie,
  • psihoterapeutul este un psiholog ceva mai avansat (prin cursuri de formare suplimentare )
  • psihiatrul este doctor cu Fac de Medicina si e singurul care poate prescrie medicamente: gen atidepresive, etc (el poate sa devina si psihoterapeut prin formare intr-o scoala de psihoterapie, dar sa pastram lucrurile simple)

Eu am avut migrene. Buuun.

Ce faci cand te doare capul?
Raspuns: Iei un paracetamol.

Ce faci cand te doare capul si durerea persista?
Raspuns: Iei doua pastile de paracetamol

Si ca in bancurile proaste cu final neasteptat, continui cu: paracetamol, algocalmin, quarelin, aulin, nurofen, imigran, aspirina Bayer, sumatriptan, papaverina, coktail de algocalmin+scobutil+papaverina injectabil.

Dar ce faci cand ai dureri cumplite de cap, varsaturi din zece in zece minute si nu poti sa mananci si sa bei nimic si asta timp de 2-3 zile?
Raspuns: Zaci. Printre picaturi te gandesti daca asta e viata si daca merita traita.

Am fost la zeci de mii de doctori, emeriti si non emeriti. Eram in pragul disperarii si nimeni nu stia ce am. Analizele beton. Nici macar unu nu s-a gandit ca e pe fond psihic.Aveam un dosar de grosimea unui DEX. Am fost la preoti, am fost la homeopati, am bagat ceiuri si ierburi pe banda rulanta.

Intr-un final am ajuns si la psihiatru. Si am luat antidepresive si antiepileptice. A fost groaznic cu efectele averse (am inteles ca nu la toti e asa) dar macar am iesit din groapa.

Si m-am dus la psihoterapeut. Mai precis la sase, pana l-am gasit pe al saptelea cu noroc. Si am redevenit eu. Tot eu dar varianta imbunatatita;)

Ce am invatat eu din povestea asta:

1. In Romania nu exista educatie pe parte “psi”. Reactiile sunt cu mici variatiuni:

  • Psiho' ce?
  • N-am eu nevoie sa-mi zica ala ce sa fac!
  • Numai nebunii se duc la psiholog...
  • Astea-s fitze. Punct.
  • N-ai pe ce arunca banii.
  • Adica ala stie mai bine ca bine cum sa ma rezolv?
  • N-am ajuns atat de rau.
  • Sa ma hipnotizeze ala sa spun tot ce stiu?
  • Niste sarlatani.

Si-mi pare rau, imi pare rau pentru oamenii care stau si se chinuie din cauza unor preconceptii, imi pare rau de mine ca m-am chinuit atat inainte sa ajung unde trebuie, pentru ca pur si simplu nu stiam ca exista un doctor pentru suflete. Imi pare rau de Madalina si Malina si Raluca  (o sa spuneti ca la Raluca n-are legatura, eu zic ca da)
Si da - si eu stiam ca exista doctor doar pentru nebuni.

  1. Psihoterapia este scumpa, oricum ai da-o, oricum ai lua-o o sedinta de aproximativ  o ora care costa 100 ron (la un psihoterapeut bun) este mult.
  2. Ca la psiholog nu te duci cand esti pe marginea prapastiei, in depresie majora si la un pas de suicid. Te duci cand ceva nu merge cum trebuie sau cand simti ca nu mai poti sa te dezvolti, ca sunt niste bagaje emotionale care te trag in spate.
  3. In viata totul se reduce la emotii: iti doresti sa fii fericit? Pai asta e o emotie! Iti doresti sa ai success si putere? Pai asta depinde de cate emotii poti sa trezesti in ceilalti ca sa te urmeze! Iti doresti iubire de la partener? Revenim la emotii...Incerci sa iti revii dupa o despartire, moarte, trauma? De fapt incerci sa scapi de emotiile negative aferente. Te trezesti dimineata cu un nod in gat sau te macina grijile de nu poti sa adormi? Emotii, emotii.... It's all about emotions. Si acum – cum ar fi sa fii cel mai bun prieten cu emotiile tale?
  4. Cu psihologul trebuie sa rezonezi. Daca ti-ai fracturat o mana si te duci la doctor sa te repare, poate sa fie un om antipatic dar un bun profesionist. Aici nu merge asa. Daca nu “face click” din prima, sau macar din a doua, n-are rost sa continui.
  5. Psihologul nu-ti spune ce sa faci dar iti pune intrebarile corecte. Si nu te robotizeaza: adica iti spui de zece ori in oglinda sunt puternic si se rezolva. Ma rog, te prinzi tu cand o ia pe aratura sau pur si simplu nu sunteti pe aceeasi lungime de unda.
  6. Bolile au origine psihica. Uneori nu este suficient sa mananci sanatos si sa mergi de 3 ori pe saptamana la sala. Uneori trebuie mers mai adanc. Si nu oricine are curajul si inteligenta sa faca asta.
    Mie imi place mult ideea ca de fapt corpul nostru ne vorbeste dar noi nu suntem in stare sa descifram mesajul. Pentru aprofundarea ei as merge pe: Ascultă-ţi corpul, cel mai bun prieten pe care îl ai pe pământ!“ de Lise Bourbeau si “Daca m-as asculta m-as intelege” de Jacques Salome.
  7. Medicamentele nu rezolva problema. Sunt bune pe moment dar doar “amortesc” simptomele. Problema ramane tot acolo.

Am citit patru articole pe bloguri diferite despre asta si parerile din comentarii sunt impartite, dar parca, parca n-a mai fost asa rau:


Mi-au placut pentru ca lumea incepe sa constientizeze.

11 comentarii:

  1. Exista medici care te trimit la terapeut. E posibil sa te trimita intai la psihiatru, care te trimite la "colegu'", dar de existat, exista.

    Pe de alta parte, exista terapeuti incapabili. O spun cu toata responsabilitatea omului care a trecut prin formarea in terapie (n-am practicat terapia niciodata, dar imi stiu colegii si ii pot evalua). Exista si minti sclipitoare, dar e un domeniu in care mintea nu e totul. Terapeutul lucreaza cu propriul psihic, pana la urma, e "instrumentul" lui de lucru, si e logic ca daca el nu isi stapaneste propriile fantome care-l bantuie, ceea ce se va intampla cu clientul va fi tragic. E ca si cum ai pune un bolnav de Parkinson sa opereze pe creier.

    Nu are rost sa discut felul in care se face formarea si autorizarea terapeutilor in Ro, ca e un subiect amplu si fara sfarsit (de exemplu, ca exista organizatii care acorda formare profesionala la nivel strict teoretic, oamenii aia primesc acreditarea fara sa fi vazut un client in carne si oase in viata lor). Dar, din pacate, ca in multe alte situatii, cel care are de suferit este beneficiarul, clientul.

    Cu alte cuvinte, mergeti la terapeut, dar nu alegandu-l din Pagini Aurii. Cereti recomandari. De la oameni care au fost la un numar semnificativ de sedinte si se simt mai bine. Pentru ca eu am fost inclusiv in situatia paradoxala de a incepe terapia cu cineva fara sa fiu intr-o situatie de criza (eram obligata de "regulament" sa merg) si sa ajung in criza din cauza proastei gestionari a relatiei terapeutice de catre cineva care, oficial, era suficient de competent ca sa isi formeze colegii mai tineri. :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria,

    Cred ca stiu ce vrei sa spui...si eu am mers la sapte pana sa-l gasesc pe cel potrivit. Daca te gandesti, sapte e un numar mare pentru o situatie de criza, ma mir ca am rezistat:)
    Pe de alta parte e greu sa afli informatii pentru ca lumea iti recomanda cu mare drag un ginecolog bun, un gastroenterolog bun dar nu un psiholog. Apoi am mai avut surpriza sa dau peste oameni cu recomandari foarte bune, dar care la mine nu s-au potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai exista exceptii... mi s-a intamplat mie. Cand medicul neurolog a inteles ca ar putea fi vorba de somatizare (si a avut dreptate) m-a trimis la un psihoterapeut. Tot respectul pentru doctor si pentru psihoterapeuta mea!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. felicitari pentru articol; de exceptie

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Ma puteți contacta in privat? Am mari probleme si eu si nu le mai dau de capăt. Cred ca mi-ați fi de mare ajutor. Adresa mea de mail este oana_blegu@yahoo.com. Va rog din suflet sa imi răspundeți. Multumesc!

      Ștergere
  6. Un articol bine scris, care puncteaza concret aspecte mai putin discutate public. M-am regasit in fiecare cuvant care descrie lupta pe care ai avut-o cu tine insuti (nu simptomele fizice, ci lupta interioara). Si am sa meditez la ce ai scris cu privire la a ne asculta pe noi insine (respectiv corpul). Lupta cu efectele secundare ale medicamentelor nu imi este straina. Din fericire am ajuns la un echilibru care imi permite sa am o viata normala. Iar in ce priveste a "ma asculta pe mine" as vrea sa intreb: Cum se face aceasta? Cum anume ma aud pe mine/corpul meu? Cum descifrez mesajul in mod corect, adica sa nu fie rezultat al inchipuirii? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-a facut placere sa citesc tot ce ati postat pe acest blog , felicitari pentru articol!

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesant, mai ales ca recunosc personal.

    Se spune ca schimbarea situatiei si a imprejurarilor atrage schimbarile de natura psihica. E adevarat ca uneori prinsi de imprejurari e greu sa le schimbam. Rezultat al inchipuirii? NU. Corpul reactioneaza la teama, ingrijorari, instabilitate prin organele unde este mai sensibil. Daca iti pierzi treptat auzul inseamna ca ceva nu mai vrei sa auzi. Daca faci icter hepatic, cum am facut eu, inseamna ca ceva nu ai putut metaboliza si ceva ti-a facut greata.

    Echilibrul de multe ori vine prin contactul cu natura, asta in masura posibilitatilor.

    Iesiti, respirati aer curat, mergeti acolo unde va simtiti liberi si puteti respira. Acolo ne reincarcam energetic. Natura este armonie si corpul va reactiona.

    Vorbiti cu oameni intelegatori, simpli, care nu acuza ci sfatuiesc. Cautati compania unor animale, caci ele nu judeca.

    Sanatate multa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai pefecta dreptate. Sunt de acord cu tine. Dar ai uitat ca mai e si diavolul care se "joaca" cu noi. Noi gresim inconstient si noi platim.

    RăspundețiȘtergere