Femeii trebuie sa
nu-i ajunga timpul. Daca mai este si mama, este foarte dubios sa
spuna ca are timp liber. Sablonul este foarte strict si nu admite
exceptii. O femeie trebuie sa fie foarte ocupata pentru ca asa ii sta bine
unei femei si pentru ca sunt atatea lucururi care trebuie facute.
(probabil ca termenul de mama eroina isi gaseste radacinile prin
negurile paleoliticului cand femeia si-a dat seama ca pe langa copii
poate sa mai culeaga si buruieni si sa le gateasca in timp ce
picteaza peretii viitoarei pesteri de locuit)
Dependenta si
sacrificiul. Femeia trebuie sa depinda de ceva/cineva. Trebuie sa se
dedice cuiva cu abnegatie, fie ca este sot, copil, parinti, etc. In
orice caz locul I este intotdeauna ocupat, ea asezandu-se pe unul din
locurile ramase libere. De preferat, locul II. (aici explicatia e
genetica, fiind mai slaba decat barbatul a trebuit sa se faca utila
si supusa pentru a supravietui)
Femeia trebuie sa
fie putin rea cu semenele ei atunci cand i se ofera aceasta sansa.
Rautatile vis-a-vis de sexul puternic sunt optionale dar femei vs
femei, sunt un must. O datorie de onoare. O regula nescrisa si
pierduta in vremuri stravechi (aici probabil e de vina tot
supravietuirea speciei, inmultirea, eliminarea concurentei, etc)
Femeia este
permanent in cautarea iubirii. Iubirea in sus, iubirea in jos. Si
asta n-ar fi atat de rau daca iubirea asta n-ar fi vazuta ca un fel
de bagheta magica ce o va transforma intr-o fiinta implinita si
fericita si toate problemele ei se vor rezolva. (ceva adevar exista,
in sensul ca atunci cand plutesti pe norisori roz, capeti un curaj
nebun si o energie de iti vine sa muti muntii din loc, astfel incat
zicala “iubirea iti da aripi” devine aproape palpabila)
Femeia stie cel
mai bine cum se cresc copii. Altora, bineinteles. Daca intalnesti
doua proaspete mamici, o sa fii uimit cum chiar si cea mai novice in
functie se transforma intr-o tigroaica atunci cand vine vorba de regulile de crestere a copilului.
Aceste clisee imi
apartin si mi le asum. Si realizez ca sunt doar clisee. Sau nu?
eu cred ca femeia e mai indragostita de ideea de iubire decat de un barbat in sine si nu se vede facand singura ceva. nu cred ca conteaza prea mult barbatul care este langa ea, atata timp cat este unul care sa devina centrul universului ei. nu exista eu, pentru o femeie. exista totdeauna noi. habar nu am de ce, dar asa e. viata unei femei pare o adevarata cursa pentru a prinde un barbat, a se casatori cu el si a face copii. cred ca e genetic. e scris pe creier. iar cele care nu se incadreaza, de regula sunt excluse, marginalizate si privite ca ciudatenii. de cine? tot de ele, de femei.
RăspundețiȘtergereda, din pacate timpul in care o femeie este singura, este privit ca un timp "intermediar" (de preferat sa fie cat mai scurt) pana cand reuseste sa-si gaseasca pe cineva si sa intre in "normalitate".
RăspundețiȘtergereciteam undeva ca daca vrei sa fii sigur ca intri intr-o relatie "complet" (adica fara nevoi de orice natura pe care celalalt sa le satisfaca) este sa verifici cat de bine si de armonios te impaci cu tine fiind singur. Daca e pace armonie, liniste, e ok. Daca e cu asteptari, nerabdari, cautari, nelinisti - atunci e semn sigur ca relatia o sa fie din categoria doi. Si asta m-am pus pe ganduri pentru ca imaginandu-ma singura, mi-am dat seama ca nu prea m-as simti in largul meu asa...
fiind singura nu te-ai simti in largul tau pentru ca ti-ar lipsi compania cuiva sau pentru ca ceilalti te-ar privi dintr-o data diferit si te-ar trata diferit? ... cu oarecare reticenta, ca si cum ai avea vreo boala :)
Ștergeresunt doua situatii diferite, dar rezultatul e acelasi. disconfort. chiar daca din motive diferite.
pentru mine ceea ce vine din exterior nu ma afecteaza decat daca exista o fisura in interior...de ex: daca vine X si-mi spune "vai, saraca de tine esti singura nu te vrea nimeni" pur si simplu n-as simti nimic daca nu ar exista ceva interior o teama/ingrijorare ca poate chiar asa e, ca poate chiar am o problema ca nu ma vrea nimeni, ca o sa raman singura, etc...si atunci cuvintele care vin din exterior dor, au efect asupra mea. Dar daca eu sunt impacata cu situatia respectiva nu face altceva decat sa ma amuze in sensul bun al cuvantului, ca si cand te uiti la o piesa de teatru cu papusi si o vezi pe una ca se tanguie si te amuza dramatismul ala de pe scena dar tu esti undeva departe si privesti totul cu detasare, zambind ingaduitor.
RăspundețiȘtergeredeci, ca sa raspund intrebarii...cand am facut exercitiul ala de imaginatie ca as fi singura, am descoperit in mine niste dependente si niste nevoi care m-ar impiedica sa fiu ok cu mine insami(si implicit as fi vulnerabila la replicile celorlalti) Mi-ar fi placut sa nu fie asa dar din pacate ...asta e situatia momentan.
Ștergere