Cine a avut de-a
face cu mediul corporatist , stie ca multiculturalitatea si
globalizarea asta ne determina sa ne adaptam la diverse culturi si ne
testeaza uneori niste limite despre care nici nu stiam ca exista. Dar
in acelasi timp ne deschid spre perpective si puncte de vedere
fascinante si total inaccesibile daca nu am fi parasit cultura
noastra. Pentru mine a fost o experienta de viata mai mult decat una
profesionala si trecand peste nervii si confuziile inerente, consider
ca m-a imbogatit foarte mult in intelegerea fiintei umane in general.
Dar despre lucruri
nostime sa vorbim. Eram in primele zile de munca la firma
chinezeasca, emotionata toata si mandra nevoie mare de cladirea de
sticla high in the sky care-mi zambea prietenos in fiecare dimineata
(dupa un timp, mi se parea ca-mi scoate limba, dar sa nu divagam). Si
in dimineata respectiva alerg eu sprintena ca o caprioara pe tocuri
de 10 ...si tzac, pac! prind liftul metalico-sticlos exact cand se
inchideau usile. Inauntru, cativa domni cu ochii mici, calatoreau in
aceeasi directie. Hello, Hello, How are you, How are you, Fine, fine,
foarte bine ...ajungem sus, se dechid usile si dau sa ies. Cand colo,
ce credeti ca ma astepta? Un covor rosu de Oscar, intins chiar de la
lift, colegii de corporatie aliniati de o parte si de alta a
covorului, aplaudand frenetic! Doamne, ma simteam ca un mic
Ceausescu. Inaintam in reluare, imaginandu-mi la fiecare pas ca o sa
deschid ochii si o sa ma trezesc, dar nu, halucinatia persista. Si
ajung la capatul covorului unde ma astepta o colega minunata cu un
buchet superb de trandafiri..hait, imi zice creierul, asa sarbatoresc
astia venirea unui nou angajat in firma. “-Vai, dar nu trebuia ...”
baigui eu si intind mainile sa iau buchetul ...si in momentul ala
oameni buni, s-a rupt filmul pentru ca minunata colega mi-a transmis
cu o voce scrasnita printre dinti: “-Da-te imediat de pe covor!”
Nu credeam ca
exista atata ura intr-o fiinta atat de mica si firava asa ca m-am
executat automat, suficient de rapid incat sa-mi dau seama ca in
spatele meu venea nenea din lift, insotit de uralele compatriotilor
si onorat la final cu mirificul buchet de trandafiri.
Omul era mare
stalp in partidul rosu si trebuia onorat asa cum se cuvine, iar la
mine s-a pus problema sa ma dea afara pentru afrontul de neimaginat
dar m-au iertat ca eram noua si inca nu aveam adresa de email si prin
urmare nu reusisem sa aflu de circulara trimisa si ras-trimisa pe
email prin care se anunta sosirea inaltului oaspete si pregatirile
facute in cinstea lui.
Alta zi, aceeasi
firma. Eram la baie sa ma spal pe maini , mancasem prajituri
delicioase cu ocazia sarbatoririi unui coleg si n-aveam nici o sansa
sa continui butonatul la calculator daca nu indepartam lipiciturile
ramase pe degete de la delicioasa, absolut delicioasa baclava a
colegului.
Si in timp ce
efectuam operatiunea, intra un chinez in forta...ma vede si se
opreste dezorientat, eu ma repliez repede si incep sa-l injur in
limba lui: iesi afara nenorocitule, nu ti-e rusine. Se sperie si
pleaca. Bomban si-mi continui operatiunea, cad mai apare unul...de
data asta nu m-a mai luat pe nepregatite, il iau la vorbe dulci de
cum intra pe usa. Se evapora si asta. Sfarsesc operatiunea, ma sterg
si dau sa ies afara dar nici nu apuc sa pun mana pe clanta, ca unul
mic deja trasese de usa si dadea sa intre. Huo, iesi afara, cum
indraznesti? (ma rog, conversatiile se desfasurau in engleza). Se
sperie rau si o ia la fuga. De data asta ma supar rau: Bey, nu se
poate in halul asta....pe astia trebuie sa-i educe cineva...sa-i
raportez la resurse umane, ce sa fac?...si timp ce bodogadeam eu asa,
ma fulgera o idee...intorc capul si ma uit pe usa de la toaleta:
intrasem la barbati!!!
Pfiuuu, neplacuta
situatie, bag privirea in pamant si incerc sa ma strecor neobservata
spre cubicle-ul meu in timp ce-mi ajung la urechi susoteli
ingrijorate intr-o limba complet necunoscuta mie dar as fi putut sa
jur ca se sfatuiau ce sa faca cu nebuna care le-a acaparat toaleta!
Mi-a povestit un amic, pe la inceputul anilor 2000 s-a dus in China, nu in vizita, ci sa aduca marfa, sa ajute tarisoara noastra sa porneasca economia, hi, hi...
RăspundețiȘtergereIn toaleta hotelului, in timp ce facea un pipi mic, a simtit ceva pe spate. Cand s-a intors, un chinez ii facea un fel de masaj cu o periuta, cica sa- ajute in timpul procesului respectiv! Asa ca tu ai scapat usor , zic eu :-)
Altul, neamt, a fost chiar in vizita, acum vreo doi ani, si a fost surprins de Beijing. Metroul lor, zice el e culmea ordinii. Orasul, de fapt e incredibil. Curat, ingrijit, lume politicoasa... A fost cu fiu-su, si la restaurant a cerut 2 furculite. Aveau doar una in tot restaurantul:-). Oricum, mi-a povestit niste lucruri, de mi-au disparut toate prejudecatile despre ei. Sau aproape toate.
Diana
:))) faza cu masajul e deja la categoria bancuri...imi imaginez ca numai la relaxare nu te gandesti in momentele alea cand te trezesti cu o periuta pe spate :)))) m-ai facut sa rad cu lacrimi...
RăspundețiȘtergereSurprins e putin zis, oricum a trait experienta vietii lui in China, si omul chiar a calatorit mult. Are peste 1.80 m, si zicea el, se uitau chinezii la ei (era impreuna cu un prieten) ca la urs. Mai ales, cand beau bere de-a lor, ca altceva nu gaseau atunci, pe strada. Aveau chinezii niste sticlute mici, asa, de vreo 100-max.300 ml. Si romanii nostri isi desfaceau 5-6 si le sorbeau ca pe apa, se uitau aia cu o admiratie ... mai ca nu bateau din palme
RăspundețiȘtergereSi, un lucru de admirat la ei, la chinezi adica, in piata de unde si-a cumparat amicul meu marfa, erau vanzatori care rupeau cateva cuvinte in romana. Stalcit, fara "r", dar se intelegeau cu clientii... oameni descurcareti
Diana
Hai ca i-am deranjat pe totii colegii mei cu hohotele mele de ras!
RăspundețiȘtergere