Capcane psihologice

Sunt mituri in asa numita “psihologie populara” care au capatat un real succes la public, insa ele contin si multe capcane de care e bine sa fii constient.

Sa luam de exemplu capcana vizualizarii, atat de mult promovata in cartea Secretul al Rhondei Byrne. Ea spune asa: ca sa iti indeplinesti scopul trebuie sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi cum deja ai obtinut lucrul respectiv si sa traiesti sentimentul ala de satisfactie si apoi, vei vedea ca vei atrage asta si in viata reala ca prin farmec. Iar asta se datoreaza faptului ca creierul nostru nu face diferenta intre imaginatie si realitate (in sensul ca ambele creeaza acelasi sentimente si emotii). Perfect adevarat, numai ca tocmai aici este calcaiul lui Ahile: in momentul in care vizualizezi, corpul isi ia satisfactia aia “fake” si se declara multumit, renuntand sa mai investeasca in actiune si efort pentru atingerea lui. E acelasi lucru cu oamenii care au acea stare de “day dreaming” in care isi imagineaza ca sunt super-puternici si curajosi, ii dau una peste bot sefului, castiga o multime de bani, cuceresc femei inabordabile si apoi se intorc la realitate multumiti. Deci cumva nevoia lor a fost partial si artificial satisfacuta, motivatia de a actiona se diminueaza deoarece creierul a fost pacalit si si-a luat “portia” de multumire, satisfactie, etc.

Psihologia pozitiva are o parte care, dusa la extrem poate fi periculoasa. Aceea in care lucrurile in viata ta merg rau si sunt multe indicii care iti arata cum si ce fel dar tu inchizi ochii si repeti: “Totul e minunat, imi merge extraordinar, etc!” Mie asta imi suna ca mecanism de aparare a Eu-ului, in care situatia este prea dureroasa pentru a fi confruntata fata in fata si atunci este ignorata, trimisa undeva in inconstient. Ceea ce e cel mai rau lucru posibil, problemele, simptomele, intamplarile nefericite tocmai de asta au aparut in viata ta: ca sa te traga de maneca si sa-ti indrepti atentia asupra lor. Daca tu le dai in cap si le indesi la loc, sa te tii cu ce forta vor reveni, in moduri din ce in ce mai neasteptate si mai nefericite.

Pe de alta parte, e bine sa privesti viata in ansamblul ei si chiar daca apare o problema undeva, intr-un sector al vietii, sa nu cazi in depresie, vai ce lucru groaznic mi s-a intamplat, nimic nu-mi merge bine, viata mea e un dezastru si alte prostii. Adica sa pastrezi proportiile, cred ca despre asta e vorba in psihologia pozitiva. Dar nu mai mult.

O alta capcana este cea din psihologia cognitiv comportamentala. In mare, PCC spune ca nu ne intereseaza de unde vine problema, simptomul, comportamentul, etc. scopul nostru este sa-l identificam si sa-l inlocuim prin diferite metode cu unul sanatos, constructiv.

Practic subiectul se observa cu atentie si cand identifica pattern-uri gresite ..pac! Le separa, le analizeaza si le inlocuieste cu alte mai bune alese chiar de el sau impreuna cu psihoterapeutul. Acest proces este unul care necesita disciplina si multa perseverenta deoarece convingerile gresite au fost inoculate acum mult timp si folosite din copilarie pana in prezent, prin urmare si timpul alocat “dizolvarii” lor trebuie sa fie suficient de mare astfel incat vechile legaturi neuronale sa fie inlocuite de cele noi, mai sanatoase si mai functionale. Acest proces presupune de asemenea multa perseverenta si atentie, practic , subiectul primeste “teme” pentru acasa care constau in auto-observare si detectare de pattern-uri gresite sau expunere trepata la stimuli in cazul fobiilor...in fine tot felul de exercitii care sa-l ajute in inlocuirea vechilor convingeri limitative.

Si intr-adevar, functioneaza, pasii sunt scurti, clar si la obiect, cred ca asta explica si faptul ca s-a nascut in America si acolo a cunoscut un succes rasunator. Problema care apare este lucrurile s-ar putea sa nu dureze. Iarasi, revin la aceasta idee, simptomele si neplacerile care apar, sunt semnale ale organismului catre aspecte care se cer bagate in seama s intelese, altminteri e ca si cum ai lua capacul saltaret deasupra unei oame care fierbe in clocote si l-ai inlocui cu un capac superperformant, perfect etans, care se fixeaza deasupra oalei si nu mai lasa sa iasa nimic de acolo.. In conditiile in care oala e aceeasi, si focul continua sa arda, imaginati-va voi ce urmeaza.


Astea sunt cateva lucruri pe care le-am observat eu, poate mai sunt si altele. Pe de alta parte, am inteles ceva important.:in psihologie conteaza mai putin metoda stiintifica sau non-stiintifica folosita, conteaza foarte mult rezultatul si daca omul stie sa-si ea ce are nevoie dintr-o practica sau alta, si se simte absolut minunat, asta e tot ce conteaza.

Si un filmulet: http://www.youtube.com/watch?v=7izQeAvk4mk