Cat de tare te enervezi?

Cum ai reactiona daca ar veni cineva la tine pe strada si ti-ar spune: “Esti proasta!” Probabil ca la inceput ai fi socata, apoi te-ai uita mai atent la individ sa iti dai seama daca nu e din ala “dus cu capul” apoi te-ar amuza ridicolul situatiei si te-ai gandi ca esti la camera ascunsa. Sau in cel mai rau caz l-ai ignora si ai trece mai departe, povestind ulterior cunoscutilor:” sa vezi ce mi s-a intamplat....”

Cum ar fi insa daca ti-ar spune un prieten apropiat lucrul asta? Sau sotul/sotia? Ai mai reactiona la fel?

Fiecare dintre noi are propriul calcai al lui Ahile, fiecare ducem cu noi, cu grija, o rana pe care o oblojim cat putem si o ferim de ochii lumii. Este punctul nostru nevralgic, secretul care o data dezvaluit, ne face extrem de vulnerabili. Poate ca iti cunosti scheletele din sifonier sau poate crezi ca le cunosti pe toate.

Reactiile apar in cele mai banale situatii, cand are loc o discutie in care

cineva te intreaba cand faci un copil

sau cand te ia la rost cand ai de gand sa te insori/mariti

sau se discuta despre parteneri care inseala

cand la job se aduce vorba despre cine castiga mai mult sau cine este apreciat

cand partenerul pare a nu mai fi interesat de viata sexuala

cand cineva critica mamele care stau acasa cu copiii pana la doi ani si dupa iar tu esti in situatia asta

sau in oricare din situatiile banale, de viata de zi cu zi.

Uneori e clar fenomenul si justificata reactia: e normal sa te enervezi cand guvernul ia masuri proaste, care te afecteaza in mod direct, e normal sa fii frustrata cand iti sunt judecate valorile sau stiu altii ce e mai bine pentru tine - dar sunt si altele mai subtile - cumva neasteptate si nedescoperite.

E bine de stiut, ca dincolo de nepolitetea sau indiscretia celuilalt, exista ceva mult mai adanc ce fierbe in tine si tinde sa iasa la suprafata ca un vulcan. Si, nu, vina nu e la celalalalt, el doar a scormonit cu batul in jar fara sa stie, insa focul este al tau. Daca nu ar fi fost ceva de profunzime, probabil ai fi fost iritata pe moment dar ai fi luat masuri fara sa te afecteze foarte tare: fie ai schimba rapid subiectul, fie ai evita persoana in viitor, dar sentimentul ala intens care navaleste cand deschide oricine subiectul respectiv, nevoia brusca de a argumenta, contrazice, justifica, tirada de cuvinte care se revarsa in exterior sau doar la tine in gand- toate aceste reactii intense trebuie privite mai atent. Si daca reusesti sa nu urmezi calea batatorita a aruncarii vinii in exterior – o sa ai ocazia unica de a te cunoaste mai bine, de a-ti sti ranile, vulnerabilitatile si punctele slabe. Si stii cum se spune, nici un om nu e mai puternic decat acela care isi cunoaste cel mai bine propriile slabiciuni.

Si in clipa aceea expresia "a nu te ascunde dupa deget" va capata noi sensuri si dimensiuni:)