Nu vreau sa spun ca Nastase merita sa fie condamnat
sau nu, nici sa evaluez gestul sau prin cine stie ce judecati de
valoare proprii si personale. Ceea ce vreau eu sa spun este ca in
spatele mastilor lucrurile sunt foarte diferite de ceea ce vedem noi
din exterior. Iar procesele psihologice au loc si au consecinte
chiar daca mare parte din ele se consuma in interior si cu voce tare
se spune altceva. Si chiar daca uneori nu se ajunge la acte extreme
(si implicit publice), consumul psihic exista si sunt foarte multi
politicieni, oameni de afaceri, sau persoane publice care au
dificultati in a face fata presiunilor externe si apeleaza la
coach-i, psihologi, psihoterapeuti.
Nimeni nu este invincibil, oricat de mult ar parea
asa. Data viitoare cand va ganditi as vrea sa fiu si eu asa nesimtit,
tupeist ca x-ulescu si sa-mi pese foarte putin de ceilalti si sa-mi
urmaresc propriile interese, ganditi-va ca lucrurile nu sunt ceea ce
par.
PS Bineinteteles exista cazurile grave in care
respectivul chiar nu are sentimente (de ex criminalul in serie care
priveste victimele ca pe niste obiecte si de aici usurinta de a trece
la fapta fara nici o remuscare) dar asta nu face obiectul discutiei
noastre de astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu