Eu, condusul si mitraliera

De data asta, din aventurile mele cu masina. Referitor la talentele mele de soferita, nu stiu cum sa formulez ca sa dea bine. Pot sa va spun asa: eu am multe, multe calitati, dar condusul nu e una dintre ele. Prin urmare, am evitat cat am putut de mult sa conduc insa uneori a fost necesar.

Dupa un accident usor in Bucuresti, se da jos nenea sofer si vine la mine urland:

-Domnisoara, cum e posibil asa cevaaaaa.......de cand aveti carnet???!!!

-De 11 ani...

-Ah, ma scuzati, eu numai de 7!!

Alta data, eram la birou si trebuia sa mergem la o conferinta (eu, seful meu si un coleg). Si zic sa mergem cu masina mea. Toata lumea ok, cand ajungem jos in parcare, masina mea se uita cu ochi galbeni si bolnavi la noi: uitasem farurile aprinse. Si acum imaginati-va: seful meu plus colegul meu, amandoi la cravata si costum, impingand masina de le-a iesit ochii din cap si ajungand total sifonati la conferinta. Noroc ca nu s-a lasat cu repercursiuni, seful meu (expat fiind) era foarte de gasca si nicidecum genul cu nasul pe sus. Dar tot am fost prilej de ironii multa vreme de atunci incolo gen “ai grija, cand inchizi calculatorul, nu uita sa stingi si farurile!” si altele asemenea.

Apoi a mai fost faza din Cehia, cand a trebuit sa conduc o masina inchiriata si la intrarea pe o artera principala lata cat o autostrada la noi, am facut o manevra gresita si am virat prea mult stanga, erau o intersectie din aia imensa cu foarte multe bifurcatii si refugii din beton, si nu stiu cum m-am trezit fata in fata cu trei randuri de masini aliniate in fata mea plus alte zeci in spatele lor, stand cuminti la semafor - noroc ca era rosu si nu plecase niciuna. Stiti bancul ala: un betiv pe autostrada merge pe contrasens si aude la radio: “Pe autostrada un nebun conduce pe contrasens......" moment in care, betivanul striga iritat: Nu unu, sunt sute, sute!!! “ cam in situatia asta eram si eu.. Si imaginati-va urmatoarele: eu la volan ,in tara lui Rumburak, intreband spasmodic in limba engleza: now what?! now what?! in timp ce pasagerii (doi chinezi si un grec) se prelinsesera pe bancheta masinii si se rugau incetisor fiecare in limba materna. Si ca suspansul sa fie total - s-a facut verde pentru masinile care stateau la semafor.

Si de aici lucrurile s-au petrecut ca intr-un film suprarealist: s-a facut verde dar nici unul nu s-a clintit. Nici unul nu a aprins farurile. Nu a claxonat. Nici macar masinile din spatele lor care nu vedeau ce se intampla. Pur si simplu asteptau sa fac eu manevrele (si au fost ceva, ca eram panicata) si sa pot iesi de pe contrasens. Tot respectul, domnilor cehi! Traiasca Arabela!:)