Esti un bun Observator?

Atentia noastra este indreptata in mod preponderent in exterior: observam cand si-a schimbat sotia coafura, cand s-a barbierit sotul, intuim cand seful e nervos si incercam sa evitam sa-i rasarim in cale, observam cum s-a asortat colega astazi si ce cercei draguti are, observam cand la piata taranii incearca sa ne strecoare rosii stricate sau cand ne dau restul gresit. Simtim aerul curat de munte si auzim ciripitul pasarelelor in padure dar rareori observam cu aceeasi dexteritate/perpicacitate – ceea ce se intampla in interiorul nostru. Pai si ce ar fi de observat? Respiratia este la locul ei, inima bate in ritmul care trebuie , de ce sa ne batem noi capul cu lucruri care se deruleaza de la sine?
Pentru ca atunci cand intervin factori externi perturbatori, aceasta masinarie isi schimba ritmul si incep sa apara poticneli, fornaieli, pufaieli, frane bruste sau accelerari de ritm care ne lasa in urma. Cred ca cea mai evidenta schimbare este atunci cand suntem in fata unui eveniment ce declanseaza in noi o frica sau o furie puternica. Eu personal simt ca o lovitura in zona plexului solar mai precis in stern si senzatia e atat de ...palpabila incat e ca si cum s-ar petrece aievea.
Observarea lumii interioare in astfel de momente, presupune sa te iti iei un creion si o foaie de hartie imaginara si sa notezi cu strictete tot ce observi, de la reactii fizice in organism: inima care bate mai repede, stomacul care se strange, mainile care se racesc, etc pana la felurile de gandurile care iti trec prin cap in aceste momente: mici si fixe, pe rand sau toate o data, suvoaie de ganduri care te napadesc, asociatii care se fac, concluziile care se trag, apoi reactiile pe care le dau aceste ganduri in organism si din nou ganduri, rationalizari si tot asa, fara sa intervii, fara sa judeci, pur si simplu doar sa observi tot ce se petrece cu cea mai mare atentie ca si cum jobul tau este sa notezi toate aceste lucruri si sa nu-ti scape nimic. O sa vezi ca e ca un vartej care vine puternic, se autointretine, are un moment de varf si apoi, daca nu faci nimic ci doar mentii detasarea asta de observator de undeva din afara, furtuna se domoleste, mai sunt din cand in cand zvacniri de ganduri dureroase dar in cele din urma se instaleaza linistea.
Diferenta intre acum si inainte (inainte fiind datul la o parte, negarea, reprimarea sau incercarea de a ascunde, de a ingropa astfel de manifestari) este felul in care te simti dupa.
O sa fie destul de greu cu detasatul daca tu trebuie sa fii si in mijlocul actiunii in timpul asta si trebuie sa te concentrezi sa vorbesti sau sa lucrezi ceva dar cred ca e chestie de antrenament si in final vei ajunge sa faci lucrurile astea cu foarte mare usurinta. Utilitatea unui astfel de exercitiu este foarte mare: incepi sa te cunosti si sa nu mai fugi de tine si de trairile tale, inveti sa descifrezi ce iti transmite corpul, inveti sa accepti si sa respecti Inconstientul tau fara sa te mai lupti cu el si prin lupta sa-i dai puteri nebanuite.