Nu stiu cum sa le
numesc , sa zicem niste decizii pentru care o mama ar putea fi
blamata dar care la mine au mers de minune. Asta nu inseamna ca
recomand ...ci doar incerc sa spun ca ..uneori copii nu sunt din
carti si ca...uneori solutii surprinzatoare pot sa functioneze daca
iti asculti intuitia. Probabil ca ce am scris eu aici nu ar functiona
la alt copil si viceversa dar ideea merita retinuta, uneori e bine sa
scoatem nasul din carti si sa ne ascultam copilul.
Inca din primele
zile la spital fetita mea sugea in disperare ...a fost perfect
racordata la san si a a facut ea tot ce n-am stiut si nu m-a dus pe
mine capul sa fac. Dar, era o mare mancacioasa si laptele meu nu era
suficient. Asa ca i-am dat in completare lapte praf. Cu biberonul.
Dupa fiecare masa. Si nu a renuntat la san iar mie nu mi s-a oprit
lactatia. Deci se poate.
Am trecut si prin
etapa vreau desene! Cu cat incercam sa restrictionez programul de
uitat la televizor cu atat era mai rau: frustrari, plansete,
incalcari repetate de promisiuni si multe altele eram la capatul
puterilor ...pana cand am zis: vrei desene? Ia desene! Si i-am dat
...non-stop...la televizor...la ipad, pe mobil...incontinuu desene
animate cu pinochio, cu alba ca zapada, pisicile aristocrate,
dalmatieni, frumoasa si bestia, in engleza, in romana, la minimax, la
cartoons, la bebeTV, pe youtoube...you name it! Vreo doua -trei zile
a fost ametita de la atata uitat...a patra zi cand i-am dat drumul la
televizor a spus incetisor :nu mai vreau desene! Si asa a ramas. Am
un copil unic in univers care nu isi doreste desene. Haios este ca
atunci cand mergem in vizita si se deschide televizorul toti copii
sunt cu ochii lipiti de ecran, a mea se intoarce cu spatele.
Se joaca pe
calculator da, stiu, sunt o mama denaturata:) dar zau ca sunt niste
joculete pe i-pad etrem de instructive. Are, bineinteles pe domnul
Talking Tom, apoi unul cu puzzle-uri din animale si cand reusesti
sa-l completezi pornesc aplauze si iti arata cum face animalul
respectiv. Mai are de genul recunoaste diferentele din 2 imagini
identice. Apoi intorsul cartilor sa se potriveasca cu sunetul
animalelor apoi are unul haios in care trebuie sa identifici zgomote
neobisnuite de genul sunetul casei de la supermarket, unul in care
tunde si spala diverse animalute, unul de logica foarte tare in care
trebuie sa scoata masina din parcare prin inlaturarea obstacolelor.
Altul te invata sa numeri in engleza. Fara efort a invatat si ea
cuvinte in engleza: next, play, ok, help, again, repeat si alte
asemenea. Nu sta toata ziua pe jocuri. Cam 15-20 min pe zi.
Mananca ciocolata.
Da, copilul meu mananca ciocolata. Mi se pare inuman pentru un copil
sa nu-i dai macar o bucatica de ciocolata. Desigur ca plusez pe
fructe sau compot sau fursecuri facute in casa, dar din cand in cand
– sa zicem de 2-3 ori pe saptamana mancam si o bucatica de
ciocolata. Si asta fara sa conditionam primirea ei de abolut nimic.
Citeam undeva ca pentru copil poti folosi sistemul pedeapsa
-recompensa dar niciodata pentru mancat sau dormit (sa primeasca ceva
pentru ca a mancat tot din farfurie sau a dormit la pranz)
Nu am pedepsit-o
niciodata pana acum, pur si simplu n-am considerat ca a facut ceva
suficient de grav incat sa fie cazul aplicarii unei pedepse. Au fost
situatii mai delicate in care a pictat peretii din apartament sau a
fugit de langa mine in magazin si s-a ascuns de mi-a stat inima in
loc pana am gasit-o. Dar n-aveam de ce s-o pedepsesc, ea nici macar
nu realizase ca facuse ceva rau. Pur si simplu i-am explicat ce
sentimente am avut eu si ca n-as vrea sa repete experienta.
Prin urmare –
cand o solutie nu functioneaza este important - nu sa insisti - ci sa
schimbi abordarea. Nebunia este sa faci lucrurile in acelasi fel si
sa speri sa obtii rezultate diferite (Einstein) Si da, uneori este
bine sa lasi manualul deoparte.
aaaaa...nu prea:)
RăspundețiȘtergeremultumesc frumos!
Imi place metodele tale. Citesc si retin! ;)
RăspundețiȘtergere