Greseli de mama

Nu stiu cum sa le numesc , sa zicem niste decizii pentru care o mama ar putea fi blamata dar care la mine au mers de minune. Asta nu inseamna ca recomand ...ci doar incerc sa spun ca ..uneori copii nu sunt din carti si ca...uneori solutii surprinzatoare pot sa functioneze daca iti asculti intuitia. Probabil ca ce am scris eu aici nu ar functiona la alt copil si viceversa dar ideea merita retinuta, uneori e bine sa scoatem nasul din carti si sa ne ascultam copilul.

Inca din primele zile la spital fetita mea sugea in disperare ...a fost perfect racordata la san si a a facut ea tot ce n-am stiut si nu m-a dus pe mine capul sa fac. Dar, era o mare mancacioasa si laptele meu nu era suficient. Asa ca i-am dat in completare lapte praf. Cu biberonul. Dupa fiecare masa. Si nu a renuntat la san iar mie nu mi s-a oprit lactatia. Deci se poate.

Am trecut si prin etapa vreau desene! Cu cat incercam sa restrictionez programul de uitat la televizor cu atat era mai rau: frustrari, plansete, incalcari repetate de promisiuni si multe altele eram la capatul puterilor ...pana cand am zis: vrei desene? Ia desene! Si i-am dat ...non-stop...la televizor...la ipad, pe mobil...incontinuu desene animate cu pinochio, cu alba ca zapada, pisicile aristocrate, dalmatieni, frumoasa si bestia, in engleza, in romana, la minimax, la cartoons, la bebeTV, pe youtoube...you name it! Vreo doua -trei zile a fost ametita de la atata uitat...a patra zi cand i-am dat drumul la televizor a spus incetisor :nu mai vreau desene! Si asa a ramas. Am un copil unic in univers care nu isi doreste desene. Haios este ca atunci cand mergem in vizita si se deschide televizorul toti copii sunt cu ochii lipiti de ecran, a mea se intoarce cu spatele.

Se joaca pe calculator da, stiu, sunt o mama denaturata:) dar zau ca sunt niste joculete pe i-pad etrem de instructive. Are, bineinteles pe domnul Talking Tom, apoi unul cu puzzle-uri din animale si cand reusesti sa-l completezi pornesc aplauze si iti arata cum face animalul respectiv. Mai are de genul recunoaste diferentele din 2 imagini identice. Apoi intorsul cartilor sa se potriveasca cu sunetul animalelor apoi are unul haios in care trebuie sa identifici zgomote neobisnuite de genul sunetul casei de la supermarket, unul in care tunde si spala diverse animalute, unul de logica foarte tare in care trebuie sa scoata masina din parcare prin inlaturarea obstacolelor. Altul te invata sa numeri in engleza. Fara efort a invatat si ea cuvinte in engleza: next, play, ok, help, again, repeat si alte asemenea. Nu sta toata ziua pe jocuri. Cam 15-20 min pe zi.

Mananca ciocolata. Da, copilul meu mananca ciocolata. Mi se pare inuman pentru un copil sa nu-i dai macar o bucatica de ciocolata. Desigur ca plusez pe fructe sau compot sau fursecuri facute in casa, dar din cand in cand – sa zicem de 2-3 ori pe saptamana mancam si o bucatica de ciocolata. Si asta fara sa conditionam primirea ei de abolut nimic. Citeam undeva ca pentru copil poti folosi sistemul pedeapsa -recompensa dar niciodata pentru mancat sau dormit (sa primeasca ceva pentru ca a mancat tot din farfurie sau a dormit la pranz)

Nu am pedepsit-o niciodata pana acum, pur si simplu n-am considerat ca a facut ceva suficient de grav incat sa fie cazul aplicarii unei pedepse. Au fost situatii mai delicate in care a pictat peretii din apartament sau a fugit de langa mine in magazin si s-a ascuns de mi-a stat inima in loc pana am gasit-o. Dar n-aveam de ce s-o pedepsesc, ea nici macar nu realizase ca facuse ceva rau. Pur si simplu i-am explicat ce sentimente am avut eu si ca n-as vrea sa repete experienta.

Prin urmare – cand o solutie nu functioneaza este important - nu sa insisti - ci sa schimbi abordarea. Nebunia este sa faci lucrurile in acelasi fel si sa speri sa obtii rezultate diferite (Einstein) Si da, uneori este bine sa lasi manualul deoparte.