Proiectii negative

Am fost la un worshop in care ni se dadeau niste foi cu afirmatii generale de genul: afara ploua foarte tare si copilul iese pe balcon cu o stropitoare si uda trecatorii care se grabesc pe trotuar. Iar noi trebuia sa evaluam aceasta situatie in categorii de genul: “urat lucru, il cert si ii spun sa nu mai faca, ii iau stropitoarea, etc”, varianta 2: “ma amuz de ingeniozitatea lui ca a folosit metoda asta exact cand ploua afara astfel incat sa nu se faca diferenta intre picaturile de ploaie si picaturile din stropitoare” sau varianta 3: “mi-e indiferent, n-am nici o opinie”

Buun, si acum ideea e sa ne alegem una din variante si sa ne sustinem punctul de vedere, aducand argumente si nu trebuia sa ne oprim pana cand grupul nu ajungea la o varianta comuna, indiferent care din cele 3. Si a inceput furtuna:) Bineinteles ca eu am ales varianta 2 si m-am implicat foarte tare in sustinerea ei, dar m-a mirat sa vad ca o majoritate covarsitoare alesese varianta 1, mergand pana la chestii de genul: dar daca in stropitoare nu era apa, era pipi, ca nu specifica nicaieri ce era de fapt (asta mi s-a parut interesant, eu nu m-as fi gandit in 100 de ani la asta, dar aveau dreptate, in enunt nu era specificat nicaieri ca in stropitoare era tot apa). Dar ce m-a “durut” ca sa zic asa, a fost faptul ca oamenii astia sunt viitori psihologi, cumva natural ar trebui inclinati pentru empatie, pentru creativitate si toleranta si mai putin pentru respectarea stricta a regulilor.

Ca sa fie si mai relevant ce vreau sa spun – era un alt enunt in care copiii in parc incep sa faca bulgari de zapada si sa arunce intr-o statuie si toata lumea a fost de acord ca trebuie opriti, e o blasfemie, daca erau bucati de gheata in bulgari si zgariau statuia (WTF?!??)

In fine, ce vroiam eu sa subliniez este ca exista oameni inclinati sa respecte regulile, no matter what si ei sunt foarte buni in meserii precum gardieni, politisti, , portari, etc si oameni care inclina sa faca exceptii de la respectarea regulii in functie de situatia particulara: de exemplu asistentele medicale, psihologii, asistentii sociali, etc. Iar grupul nostru a iesit ca suntem buni de gardieni, nicidecum de psihologi:))
Acum nu stiu daca s-au comportat asa pentru ca le era frica de judecata grupului (de obicei in public, ai tendinta de a spune doar ce “trebuie” pentru a nu fi eliminat de grup) sau pur si simplu asa gandeau.

Asta merge foarte bine cu un post de pe blogul lui George Butunoiu in care spunea ca romanii au tendinta de a fi suspiciosi: vecinii vor sa ma fure, angajatul sa ma fraiereasca, patronul sa ma traga in teapa, etc. De fapt textul era formulat neutru, lasand posibilitatea ca fiecare sa proiecteze sensuri pozitive sau negative in spatele cuvintelor. Si tocmai asta era frumusetea lui, ca scotea din noi chestii mai profunde, modul de a gandi al fiecaruia. Majoritatea a proiectat intentii criminale , rele :)

Si apoi mi-am dat seama de ce m-a marcat asa tare experimentul asta: in copilarie-adolescenta, tot timpul am fost acuzata de lucruri rele, criminale desi eram, va jur, cel mai cuminte si mai tocilar elev din zona. Suspiciunile si acuzatiile astea nefondate m-au urmarit toata viata si mi-au creat o frustrare enorma astfel incat si acum nu suport sa fiu acuzata pe nedrept. Ba mai mult daca ma acuzi de ceva rau, ma pun si fac chestia aia, macar sa stim o treaba.

Voi ce ati fi ales la intrebarea cu picaturile de ploaie? Dar la cea cu statuia?