luni, 15 aprilie 2013

Proiectii negative


Am fost la un worshop in care ni se dadeau niste foi cu afirmatii generale de genul: afara ploua foarte tare si copilul iese pe balcon cu o stropitoare si uda trecatorii care se grabesc pe trotuar. Iar noi trebuia sa evaluam aceasta situatie in categorii de genul: “urat lucru, il cert si ii spun sa nu mai faca, ii iau stropitoarea, etc”, varianta 2: “ma amuz de ingeniozitatea lui ca a folosit metoda asta exact cand ploua afara astfel incat sa nu se faca diferenta intre picaturile de ploaie si picaturile din stropitoare” sau varianta 3: “mi-e indiferent, n-am nici o opinie”

Buun, si acum ideea e sa ne alegem una din variante si sa ne sustinem punctul de vedere, aducand argumente si nu trebuia sa ne oprim pana cand grupul nu ajungea la o varianta comuna, indiferent care din cele 3. Si a inceput furtuna:) Bineinteles ca eu am ales varianta 2 si m-am implicat foarte tare in sustinerea ei, dar m-a mirat sa vad ca o majoritate covarsitoare alesese varianta 1, mergand pana la chestii de genul: dar daca in stropitoare nu era apa, era pipi, ca nu specifica nicaieri ce era de fapt (asta mi s-a parut interesant, eu nu m-as fi gandit in 100 de ani la asta, dar aveau dreptate, in enunt nu era specificat nicaieri ca in stropitoare era tot apa). Dar ce m-a “durut” ca sa zic asa, a fost faptul ca oamenii astia sunt viitori psihologi, cumva natural ar trebui inclinati pentru empatie, pentru creativitate si toleranta si mai putin pentru respectarea stricta a regulilor.

Ca sa fie si mai relevant ce vreau sa spun – era un alt enunt in care copiii in parc incep sa faca bulgari de zapada si sa arunce intr-o statuie si toata lumea a fost de acord ca trebuie opriti, e o blasfemie, daca erau bucati de gheata in bulgari si zgariau statuia (WTF?!??)

In fine, ce vroiam eu sa subliniez este ca exista oameni inclinati sa respecte regulile, no matter what si ei sunt foarte buni in meserii precum gardieni, politisti, , portari, etc si oameni care inclina sa faca exceptii de la respectarea regulii in functie de situatia particulara: de exemplu asistentele medicale, psihologii, asistentii sociali, etc. Iar grupul nostru a iesit ca suntem buni de gardieni, nicidecum de psihologi:))
Acum nu stiu daca s-au comportat asa pentru ca le era frica de judecata grupului (de obicei in public, ai tendinta de a spune doar ce “trebuie” pentru a nu fi eliminat de grup) sau pur si simplu asa gandeau.

Asta merge foarte bine cu un post de pe blogul lui George Butunoiu in care spunea ca romanii au tendinta de a fi suspiciosi: vecinii vor sa ma fure, angajatul sa ma fraiereasca, patronul sa ma traga in teapa, etc. De fapt textul era formulat neutru, lasand posibilitatea ca fiecare sa proiecteze sensuri pozitive sau negative in spatele cuvintelor. Si tocmai asta era frumusetea lui, ca scotea din noi chestii mai profunde, modul de a gandi al fiecaruia. Majoritatea a proiectat intentii criminale , rele :)

Si apoi mi-am dat seama de ce m-a marcat asa tare experimentul asta: in copilarie-adolescenta, tot timpul am fost acuzata de lucruri rele, criminale desi eram, va jur, cel mai cuminte si mai tocilar elev din zona. Suspiciunile si acuzatiile astea nefondate m-au urmarit toata viata si mi-au creat o frustrare enorma astfel incat si acum nu suport sa fiu acuzata pe nedrept. Ba mai mult daca ma acuzi de ceva rau, ma pun si fac chestia aia, macar sa stim o treaba.

Voi ce ati fi ales la intrebarea cu picaturile de ploaie? Dar la cea cu statuia?

6 comentarii:

  1. La intrebarea cu picaturile de ploaie as fi ales varianta 2, fara discutie.
    Sunt multi psihologi praf care si profeseaza, nu m-a mirat reactia celorlalti cursanti. Sunt psihologi care iti spun ca ce faci nu e bine, iti dau ca exemplu propria viata, iti vorbesc rastit, etc. Nu stiu cum si-au luat oamenii aia atestatul, dar sunt niste dezastre. Iar clientii care n-au habar de cum ar trebui sa se poarte un psiholog, cred ca e normal asa. Te duci la ei ca sa rezolvi o problema si pleci cu 3. Si pot practica asa ani intregi, nestingheriti, in mod sigur. O spun tocmai pentru ca am cunoscut cateva specimene de-astea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu as fi ales varianta a doua la intrebarea cu picaturile de ploaie iar in ce priveste bulgareala statuii, hmmm, daca eu nu am patit nimic dupa un bulgare primit drept in frunte, o statuie nu ar pati nici atit. Dar probabil ca ai dreptate, si raspunsurile colegilor tai au fost "Socially Desirable". Sint curioasa in ce categorie(ii) de virsta se incadreaza acei colegi ai tai. Tind sa cred ca sint din vechea generatie, before revolution, ca sa spun asa.

    Apoi, din pacate, la noi, si poate si aiurea, lumea are tendinta de-a urma turma...Foarte rar cind cineva are curajul sa se desprinda de turma...

    Adriana

    RăspundețiȘtergere
  3. Ingrid, stiu despre ce vorbesti...si mi se pare ca astfel de psihologi sunt un pericol public, cu atat mai mult cu cat oamenii care vin la ei sunt extrem de vulnerabili...si trebuie foarte multa atentie si responsabilitate in acest caz.
    Nu e ca si cand te-ai duce la piata si un vanzator s-ar purta urat si te-ai duce sa iei cartofi de la altul. Aici o abordare gresita poate face diferenta dintre viata si moarte uneori. Sau intre o viata increzatoare in viitor si una atat de apasatoare incat seamana tot cu un fel de moarte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adriana, acum ca am citit comentariul tau, am realizat ca majoritatea erau in zona 35-40 ani, dar tot nu inteleg, faptul ca sunt mai in varsta si au primit probabil la randul lor o educatie mai "stricta" nu inseamna ca nu au observat cat de nociva a fost uneori. Sau poate, tocmai asta e , ca nu au constientizat nimic si aplica automat singurul model pe care il cunosc?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei! Pardon! Ma simt jignita! Am adunat 35 de ani frumosi in spate, ani care nu m-au facut mai obtuza ci dimpotriva, va rog, varsta n-are nici o legatura. Inflexibilitatea gandirii n-are legatura cu varsta! La faza cu stropitoarea... cred ca m-ar fi preocupat mai mult sa nu se ude copilul pe balcon in ploaie. Nu cred ca era un comportament care trebia nici incurajat dar nici descurajat. Era un experiment de-al lui si uneori daca te faci ca nu vezi nu compromiti concluzia pe care o trage copilul dintr-un fapt. Cata vreme nu e nici un pericol pentru nimeni eu ii las pe copiii mei sa experimenteze, ii las sa greseasca, sa-si invete lectiile. Daca dau cu bulgari in statuie iarasi nu e treaba mea: daca statuia e asa sensibila nu trebuia pusa din capul locului intr-un loc public. Daca autoritatile nu s-au gandit la asta e problema lor, nu a mea.

      Ștergere
  5. @mama claudia: ai dreptate, inflexibilitatea gindirii nu are de a face cu virsta, dar are de a face cu un anumit sitem de valori in care ai fost crescut, nu?

    RăspundețiȘtergere