Partea buna a partilor rele (2012)

Am stat cu fetita mea. Aici n-are rost sa intru in detalii, orice femeie care are un copil poate intelege ce lucru minunat este sa te joci cu copilul tau, sa-i fii alaturi (la propriu) cand creste.

Am descoperit ca instinctul de supravietuire sau adaptare (nu stiu cum sa-i zic) la mine este foarte dezvoltat. Cine a trait cu 2000 euro/luna si apoi a trecut la 0 euro/luna stie despre ce vorbesc. Atentie ordinea sa fie asta, invers nu e acelasi lucru, e mult mai usor sa te intinzi la un anumit stil de viata si apoi sa-l restrangi la sange. Iti vin idei creatoare si faci economie din te miri ce. Nu zic ca nu exista frustrari, dar per ansamblu, a fost mai bine decat ma asteptam.

Am descoperit ceea ce ma pasioneaza cu adevarat. Cu limitari, cu poticniri, dar e de bine

Am schimbat, oameni, mediu, am invatat ca discutiile pot fi foarte diverse iar oamenii surprinzatori in sensul bun al cuvantului, am invatat sa dau fara sa astept sa primesc si sa primesc fara sa ma jenez sau sa plec privirea.

Am inceput sa renunt la etichetari, aici e foarte greu, inca mai lucrez.

Am descoperit ca nu sunt singura si oamenii apar cand te astepti mai putin dar si dispar la fel. Din fericire, nu sunt aceiasi oameni:)

Am invatat sa vorbesc fara masti, asta e cea mai faina chestie, ca pot sa spun tot ce-mi trece prin cap, si e ok.

Am invatat cum sa ma descurc cu anxietati, depresii, frici fara sa mai cad la pamant, am capatat speranta ca intr-o zi o sa duc o viata fara dureri.. Deocamdata ma bucur cand am 3-4 zile legate fara migrene.

Din pacate:

am inca o parere proasta despre mine

inca mi-e frica de respingere

imi lipseste curajul.

Asta trebuia sa scriu mai incolo dar pun acum ca mai tarziu mi-e teama ca n-o sa mai am internet.