Marketing-ul si viata

Am revenit cu neuronii mai incretiti dupa ultimele examene, insa mai am o saptamana si gata. V-am spus, in cazul in care va tenteaza sa faceti o noua facultate, sa luati in calcul faptul ca neuronii de la 37 de ani nu mai sunt la fel ca cei de la 20 de ani? Ok, atunci va spun acuma. Sunt cam suparata pe mine ca in iuresul ala de presiuni mai mult sau mai putin papabile am clacat si am aplicat metoda aia, cea mai cunoscuta, cu citit si memorat text, fara abatere de la subiect, asta se cere -asta le dau. Desi mi-am jurat ca asta o sa fie facultate de suflet, nu de note. Ce sa mai zic, old habits die hard.
Dar sa revenim la subiect, pe voi nu va sperie ca marketing-ul nu mai e ce-a fost? Adica inainte faceai un focus grup, te baga intr-o camera si lingeai o inghetata si spuneai daca ti-a placut sau nu. Acum te baga la RMN ca sa vada daca s-a activat partea aia din creierul tau responsabila cu placerea. Sau pe vremuri oberva unu cam ce iei de pe raft si te baga la panelul pe analiza de consum, acum, nu nene...esti monitorizat la virgula...ce ai cumparat, cum ai cumparat, la ce ora si cu cine:) in caz ca va intrebati de ce la Cora va intreaba mereu daca aveti card, asta e scopul, o baza de date cu obiceiurile tale de consum pe “n” ani, cu evolutii, trenduri si abateri medii patratice:) o comoara, ce sa mai!
Sau pe google, a fost mare scandal pentru ca au incercat sa fie stocheze toate cautarile facute de o persoana pe google si pe baza informatiilor sa i se faca un profil psihologic, astfel incat sa se stie toate preferintele persoanei respective (nu alea declarate, ci alea efective) de la produse, la servicii de toate felurile cu caracteristicile pe care stiu sigur ca le apreciaza, la preturile la care a mai cumparat si asa mai departe. Si totul, precis exact, fara nici o eraore de “memorare”. Mie mi se pare deja destul de creepy cum intru eu frumos pe miniprix.ro si apoi pe toate paginile web unde ma duc ma bantuie chilotii vizionati pe miniprix. Cica e chestie de cookies. Well, cookies, no cookies, cam asta este viitorul. Ati vazut ca cei de la H&M folosesc in poze manechine virtuale, dar majoritatea s-au pacalit ca ar fi oameni? Ne robotizam, clar:)

Mai interesanta mi se pare partea “psi”. In caz ca nu stiati, ca eu nu stiam, am aflat cu ocazia examenelor recente, amintirea nu este o fotografie exacta a faptelor care au avut loc ci este o chestie extrem de “maleabila” in functie de contextul in care ti-o aduci in memoria de lucru. Asa se explica faptul ca o amintire variaza pe alocuri in functie de momentul in care o rememmorezi sau aceeasi intamplare e relatata de doi oameni diferiti. Adica, amintirile sunt triste daca in momentul actual tu “ai nevoie” de amintiri triste sau devin “vesele” daca Ego-ul tau e la pamant si are nevoie de bandajari si plasturi. Ca sa dau un exemplu...cand esti la pamant, tendinta e sa iti aduci aminte ce bine te-ai descurcat in situatii similare trecute si sa “exagerezi” putin reusitele. Sau atunci cand vrei sa te apuci de crearea celui de-al doilea copil si faci o verificare mentala, despre cum a fost nasterea la primul, durerile n-o sa le mai resimti la nivelul la care au fost ci mai estompate, ceva la modul, a fost acceptabil, pot sa mai fac unul.



Problema e ca in momentul in care tu iti “externalizezi” memoria (pentru ca salvarea pozelor, video-urilor, insemnarilor, etc in mediu digital asta inseamna), tu cam corectezi “erorile” astea de sistem, care sa fim bine intelesi, se produc, nu pentru ca neuronii nu fac fata sa retina informatia asa cum era ea ci pentru ca Eu-ul tau are nevoie de un pansament cu rol reparator si reglator. Si atunci se cam da peste cap ecosistemul.



Pe de alta parte, mintea noastra are un sistem foarte bine de a se proteja, daca noi vrem sa credem ceva, aia o sa credem, indiferent de cat de evidente sunt dovezile. Citeam intr-o carte (Eperimente clasice in psihoterapie) despre un caz in care o tanti din America a visat ca Pamantul va fi atacat de extraterestri. Foarte convingatoare, i-a atras si pe altii si cu totii credeau ferm ca extratestri vor veni pe data de... la ora de... Soseste momentul, extraterestii ioc! Aaa, stati asa, ca am inteles gresit...de fapt vor veni pe data de. Vine si aia, tot nimic. Ei bine, in loc sa se imprastie grupul , de fapt apar in media si declara ca datorita faptului ca ei s-au unit si au stiut ca or sa vina extraterestrii, acestia s-au speriat si au renuntat la planurile lor. Atentie, vorbim de oamenii normali, niciunul nu era cu mintea tulburata (au fost evaluati de o echipa de psihologi).



Per ansamblu, fenomenul e amuzant si probabil v-ati distrat de naivitatea lor, insa ati fi surprinsi ce “convingeri” ne guverneaza viata si cat de puternice sunt ele. Bineinteles, “ale noastre” sunt justificate si de bun simt si nu pot fi puse la indoiala. Dar altele ori sunt atat de adanci, incat nici nu suntem constienti de ele, asa ca nici n-avem ce sa evaluam daca sunt bune sau rele. Pentru noi “nu exista”. Punct. Momentul in care iti dai seama ca ar fi ceva-ceva, este atunci cand iei decizii pe acelasi pattern, si cumva indirect, pornind de la rezultate, sa identifici convingerea automata din spate. Mi se pare interesant cat de puternica poate deveni o convingere (chiar si la persoanele adulte de mai sus), daca trece de straturile superioare ale constiintei si intra in subconstient. E clar ca oamenii aia au rezonat profund cu ideea, de a percutat atat de mult in interior, dar nu ma pot gandi decat la cat de adanc poate sa se fixeze o convingere din asta la un copil care are constiinta foarte “subtire” fata de un adult si ce ii spun oamenii importanti pentru el se duce pana la nucleul fiintei lui.
Nah, ca am inceput cu marketing-ul si am terminat cu viata:)