joi, 14 februarie 2013

Barbie



Cand am ramas insarcinata si am aflat ca e fetita, am zis, mai in gluma mai in serios, "sa n-o prind cu roz sau cu Barbie".

De ce roz? pentru ca am alergie la copii "muiati" in roz, fara nici o alta nuanta pe langa, parca e prea mult totusi. Iar cu Barbie...pentru ca e cea mai "fake" papusa pe care am vazut-o pana acum. Si totusi am casa plina de roz si de barbies...totul asezonat cu mult sclipici (asta nu era in calcul dar acum ce mai conteaza niste kitch in plus?:)

Dar sa ne uitam cu atentie la papusa si sa incepem studiul de caz. Bine, acum nu stiu daca e Barbie originala, ca nu am cautat-o la chiloti (nu radeti, acolo e marcata) insa e clar ca respecta tipologia standard:

1. picioare de doi metri, imposibil de atins in realitate
2. proportia intre lungimea trunchiului si a picioarelor clar disproportionata
3. slaba-bat dar cu sani generosi
4. parul des si lung pana la pamant
5. posterior minuscul

Bine, stiu ca e doar o papusa si asta nu inseamna ca o sa preia modelul mot-a-mot (asa exista de exemplu si wonder-woman si asta nu inseamna ca o sa se apuce sa zboare) dar undeva pe retina tot ii ramane standardul asta de frumusete si inconstient comparatia o sa apara, pentru ca asa stie ca arata o "fata frumoasa". Si nu vreau sa ajunga sa tina diete peste diete (asa am auzit la mamicile de adolescente, ca e o adevarata nebunie cu dietele care mai de care mai stricte) sau sa sufere ca nu arata asa cum cere standardul. Asta e "cosmarul" meu si se pare ca pana acum n-am scapat..

Sunt curioasa, pentru mamele de baieti, care e cosmarul? Bakuganii? Jocurile pe calculator?

6 comentarii:

  1. Masinutele din "Cars" inainte de gradinita, bakuganii, "marti bins" (mighty beans), dinozaurii, si in principiu tot ce vede la reclamele de la tv, sau la alti copii...
    Dar nici eu nu m-am lasat, si i-am luat o gramada de trenulete cu Thomas & Comp., deh, mama proasta :-)

    Diana

    RăspundețiȘtergere
  2. hahaha...eu cred ca ne "simt" la ce suntem alergice si acolo pluseaza :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cred ca sunt sinceri, doar ca vor ce au altii.
    Unii zic "ca-s parsivi de mici". Dar eu nu pot sa cred asta. Asa cum imi place si mie vreo rochie pe care o vad la vreo amica, si mi-as dori-o, uneori o cumpar, alteori nu.
    Ei cu jucariile, cam tot pe-acolo sunt. Si autocontrolul mai slab, si gandirea in formare, e greu si pentru ei cu atatea tentatii in jur. Normal ca incearca sa obtina ce vor. Noi le dam ce putem, uneori prea mult (ma refer strict la jucarii :-) )
    Eu mi-am atins potentialul cand i-am luat niste monstrisori mici, destul de scumpi, niste chinezarii urate, pe care le-am dosit undeva sa nu le vad.
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  4. nu, in nici un caz parsivi...mai degraba intuitivi:)... sa-ti dau un exemplu: cand era mica si introduceam un aliment nou, eram asa stresata ca n-o sa accepte , ca-mi tremura lingurita cand i-o duceam la gura...si bineinteteles ca o scuipa...in schimb cand eram relaxata accepta tot ce ii dadeam:)

    ei, ceva la modul asta ziceam eu ca se comporta cu papusile astea...cand trecem in supermarket prin dreptul raftului cu papusi...eu ma crispez toata desi incerc sa par foarte degajata pe exterior:)) ei si atunci incepe discutia...

    RăspundețiȘtergere
  5. Aş putea spune că postul ăsta e scris de mine. Exact aşa gandeam şi eu. M-am mai liniştit după ce am citit nişte studii care spun că cel mai important model e mama iar eu nu arăt ca Barbie. Cu rozul lupta încă mai continuă dar mi-am schimbat strategia: nu mai încerc să*l înlătur ci fac tot posibilul să-l asezonez şi să-l subminez. Dacă o îmbrac cu o bluză galbenă la o fustiţă roz, majoritatea adulţilor vor spune: “ ce bluză galbenă ai” fustiţa roz va fi ignorată deoarece rozul a devenit deja o culoare obişnuită la fetiţe. Şi sper că într-o bună zi o să-i intre şi ei în cap că rozul e doar o culoare dintre altele.

    RăspundețiȘtergere
  6. da si eu sper ca e doar o etapa:)

    RăspundețiȘtergere