Cand ai o varsta,
apar chestii bune si rele. Si nu ma refer aici la modificarile fizice
ci la alea legate de intelepciune. Cand ai 35, mai greu accepti
ordine sau sa ti se spuna ce sa faci, nu mai ai entuziasmul tineretii
sa te consumi pe baricada oricarui proiect de doi bani, nu mai exista
dorinta aia nebuna de afirmare si in general te apuca asa, o mica
lehamite si dorinta de confort. Si te pocneste revelatia ca familia
este mult mai importanta si daca n-o ai te apuci sa ti-o procuri cat
mai repede, gandul iti sta la facut copii si daca ai bifat si asta,
la pachet cu casa, masina si credit pe 30 de ani, te apuca asa un dor
de contemplat cum e cu sensul vietii si groaza mortii.
Si-ti vine sa dai
tu mai departe din ce stii, dar cui sa dai si cine e dispus sa
asculte? Si parca exista circumspectie ca parca ai sti si parca
nu...pentru ca n-ai inca intelepciunea firelor de par albe dar nici
inocenta adolescentei n-o mai ai. Si esti asa, ca un mar parguit,
plin de sine si de esenta sa, dar stiind undeva in adanc ca asta a
cam fost si urmeaza declinul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu