Mai
intai m-a invaluit firav o
aroma dulce de soare dogoritor rasfatat de degete
lungi si suave si am
observat
cu coada ochiului revarsarea de mana maicii domnului pe gardul pe
langa care treceam, apoi undeva mai
in spate iasomia mi-a trimis
valuri de
arome grele,
adanci, pana in sufletul amintirilor mele.
Am
traversat strada ametita si m-a intampinat o explozie de flori de soc
cu aroma lor acrisoara... si brusc mi s-a facut dor de tara, de
bunici de socata in borcane mari de sticla, pe care o gustaream pe
furis pentru ca nu mai aveam rabdare sa se aciduleze. Si la sfarsit,
apoteotic am incheiat plimbarea regala pe
o alee strajuita de o parte si de alta de tei blanzi si maiestuosi,
cu arome imbietoare si
ganduri boeme , dulcege, cu dimineti iesene si vorbe spuse agale in
soapta,
in fundaturi de curti.
E
clar - sunt
o mirosochoholica.
Si eu sunt mirosochoholica, hihi. Din pacate, insa, au stricat toate strazile si trotuarele de pe Copoul din Iasi, unde mai mirosea si nasul meu un tei... In rest, lilacul este acoperit de mirosul de la canalul de langa, iarba de noxele de la masini, etc. asa ca de cele mai multe ori uit sa respir adanc si sa ma bucur. Si aici intervii tu. Era randul tau sa-mi faci pofta de o plimbare aromata, nu?
RăspundețiȘtergerehehehe...da, m-ai inspirat cu marea:P
Ștergerepai si Bucurestiul e plin de praf si poluare in proportie de 80% dar mai sunt stradute si cartiere retrase care scapa de invazia generala