Tips&tricks despre nastere si viata de dupa

Post cam haotic, dar poate ajuta: in primul rand eu consider ca focus-ul, atentia trebuie sa fie pe mama si nu pe copil asa cum pare a fi abordarea standard.

Daca nasti prin cezariana, cere calmante cat sa poti trai, cat sa poti dormi. Nu-ti face probleme ca primeste copilul prin lapte, un calmant usor nu ii distruge circuitele iar tu trebuie sa fii functionala. Apropo, inainte de asta, ai grija cand imparti plicurile sa le dai cui trebuie, sa nu ajunga plicul doctorului la anestezist sau invers. Mai bine scrie pe plicuri:)

In salon, nu te lua dupa gasca de femei (eu am stat cu 7 lauze) despre ce e bine sa faci si ce nu - ca o iei razna, si culmea e ca vorbesc non-stop, inclusiv noaptea. Tu concentreaza-te pe somn si pe copil si fa bine sa dormi noaptea (dopurile de urechi au facut minuni la mine) si nu te impacienta - copilul nu o sa fie traumatizat, burdusit de lapte praf si torturat in chinuri inimaginabile daca nu o sa fii langa el 24/24h. Ba dimpotriva, considera perioada din spital ca un fel de mini-vacanta si care altii au grija de tot, in timp ce tu iti pregatesti fortele sa preiei comanda. In aceeasi ordine de idei, eu n-as recomanda rooming in dar in final, fiecare stie mai bine ce si cum.

Ce mi se pare crucial:

1. somnul: am spus-o si ma repet, daca esti odihnita vei avea putere sa te lupti cu laptele care nu curge, cu asistentele care fac un lucru dupa ce le spui de doua ori, cu incercarea de tehnici noi de alaptare, vei avea resurse sa-ti revii mai repede dupa nastere, etc.
2. ajutorul extern: in spital asistentele, doctorii, etc, acasa o bunica, o matusa care sa se ocupe de treburi administrative gen mancare, curatenie, ajutor la baie, infasat, etc. Nu sunt pentru mamele kamikaze care se dedica 100% non-stop nou nascutului si refuza orice fel de ajutor din afara, decat in cazul nefericit in care acest lucru nu este posibil. Atentie ajutorul sa fie dat in cea mai mare liniste, daca preia comanda si incepe sa stabileasca ea ce si cum este mai bine, sau mai rau, sa te critice ca nu faci nimic bine - e naspa, mai bine renunti de tot pentru ca stresul creat anuleaza ajutorul dat.
3. garmastan-ul: face minuni la ragade, ca tu sa poti alapta fericita (nu-l cumpara in avans, poate la tine n-o sa fie cazul, dar e bine sa stii de el)
4. alaptatul: e important dar daca nu se poate, nu se poate, echilibrul psihic este cel mai important. Se pare ca perioada optima pentru ca bebe sa-si ia anticorpii din laptele mamei precum si functionarea cat de cat a sistemului digestiv este de minim 3 luni. Deci daca ai alaptat 3 luni (chiar si in cazuri extreme cand nu se poate altfel decat muls si dat cu biberonul sau in paralel cu laptele praf), considera ca bebe a primit ce avea nevoie si nu-ti mai face procese de constiinta. Pentru detalii vezi punctul 5
5. auto-invinovatirea: vine din panica, necunoastere, vulnerabilitate, hormoni. Cel mai rau cred ca te invinovatesti atunci cand nu ai lapte suficient, bebe nu vrea sa suga, bebe nu ia in greutate si bebe plange prea mult. Plansul bebelusului are loc pe o frecventa care strapunge orice obstacol si te face sa te urci pe pereti instantaneu, ducandu-te inapoi in cercul vicios al invinovatirii: ce are, ce sa-i fac, etc Pentru solutii vezi punctul 6
6. persoana care sa poata fi investita cu autoritate si incredere: fie medicul pediatru, fie o asistenta, fie partenerul, etc. Important e sa fie disponibila in orice moment al zilei/noptii si sa raspunda puternic afirmativ si linistitor la intrebarile tale care incep invariabil cu “E normal sa …..?” cu variatiunea “Nu-i asa ca ...?”
7. evita sfaturi in exces si lectura de maldare de carti. Keep it simple. Cred ca biblia pentru crescut copil este cartea aia mare si roz “Mama si copilul”. Doamne, ce m-a mai linistit cartea aia cand ajungeam la atacuri de panica.
8. du-te, iesi, fa ce-ti place sau ce te mai rupe de rutina. Pune copilul in bratele cuiva de incredere si iesi la colt sa cumperi paine. Sau bere. Sau iesi in fata blocului sa privesti iarba. Sau orice iti trece prin cap care sa intrerupa putin filmul in care joci, ajuta enorm.
9. punctul 9 e cel mai dificil dar si cel mai eficient; tot ce am spus mai sus este cu scopul ca acest ultim punct sa se manifeste in voie si anume: instinctul de mama. Sau intuitia. Sau spune-i cum vrei numai sa intelegi acelasi lucru ca si mine: darul ala misterios prin care reusesti sa rezonezi la un asemenea nivel cu copilul astfel incat sa distingi care e plans de somn si care e de colici, ala in care stii ca e ceva in neregula si trebuie ajuns la doctor desi semnalele nu sunt foarte grave, ala in care stii daca poate sa se linisteasca singur si sa dorma in patutul lui sau e nevoie sa-l tii pe burta, sau daca se satura din laptele tau sau ar mai vrea supliment. Ca acest instinct sa se activeze, e nevoie de liniste si incredere in tine. Eu nu am vazut sa apara foarte rapid la mame disperate, cu parul valvoi si nedormite de 2 nopti si 2 zile.