Generatia de argint

Aici ma refer la cei de 20 ani (+/- 5 ani).  Si e in continuarea generatiei de aur. Pornisem foarte acid impotriva generatiei asteia dar mi-am dat seama ca e o generatie foarte ghinionista care s-a nascut la rascruce de regimuri politice si a preluat din plin lovituri neasteptate. Ganditi-va la parintii lor pe care revolutia i-a luat prin surpindere si la haosul ala de libertate brusc dobandita, cu valori care se rasturnau de la o zi la alta, cu fabrici care se inchideau, cu marfuri din Turcia care invadasera piata, cu iesitul peste granita si uneori ramasul acolo pentru a munci ….iar in tot timpul asta, parintii trebuiau sa mai aiba grija si de educatia copiilor si sa le transmita idei despre lumea asta despre care nici ei nu prea mai stiau cum functioneaza.

Mi se pare generatia

• cu cele mai multe greseli gramaticale (dintr-odata scoala n-a mai fost atat de importanta, profesorii isi pierdusera si aura lor de autoritate finala
• cu cel mai mare grad de inconstienta si superficialitate: nu stiu ce vreau sa fac, ma intretin mama si tata
• innebunita dupa aparente: fete machiate si siliconate la varste fragede, adolescenti uber-cool sau cu corpuri lucrate din greu la sala
• generatia cu primele nume “exotice”: Maia, Geraldina, Milan, Carlos, Consuela
• generatia cultului banilor: banii sunt esenta si fara ei esti un nimic

Pe scurt cred ca e generatia care a primit cele mai confuze repere, asta in cazul fericit in care le-au primit - pentru ca majoritatea parintilor erau acum absenti psihic si fizic fiind mult prea ocupati cu “noua” munca la privat, sau care plecasera peste granita sau care isi lansasera o afacere si trageau din greu s-o puna pe picioare. Prin urmare ce au simtit copii (ca stiti foarte bine, la ei nu merge sa-i faci din vorbe, ei “simt” ceea ce le transmite adultul) a fost grija, anxietatea fata de un viitor nesigur, indiferenta pentru ei, respect deosebit pentru valori materiale, bani, etc. Toate absentele astea creau complexe de vinovatie care erau “platite” de parinti cu jucarii multe si scumpe si excursii in locuri exotice si haine de firma , etc un fel de a inchide gura copiilor “pentru tine fac toate astea” dar si atenuarea sentimentului propriu de vinovatie.

Deci sa recapitulam: Absenta. Confuzie (in valori, repere). Anxietate.

Cum impacteaza asta un copil? Pai absenta parintilor creeaza ideea ca nu au fost doriti, ca parintii incearca sa le bage pe gat tot felul de jucarii si cursuri, ca sa-i tina ocupati, ca sa-i tina departe de ei. Frica de abandon si de respingere este puternic inradacinata si duce rapid la dependenta de substante, alcool, sau de alte persoane, grupuri, pentru care fac orice, numai sa nu fie parasiti. Furie nemanifestata si nedescarcata care se revarsa acum asupra celorlalti sau mai rau, impotriva lor insisi, prin dorinta de a atrage in sfarsit atentia parintilor asupra lor prin acte neacceptabile: violenta, agresivitate, indreptata catre celilalti sau indreptata chiar asupra lor, strigate de ajutor sub forma de anorexii, alergii automutilari sau chiar tentative de sinucid.

Confuzie referitoare la valori: cutarica e un nenorocit care a furat bani de la stat si a facut afaceri de milioane, iar acum este un om respectabil, cu greutate in societate.Sloganul "ai carte, ai parte" isi pierde din valoare. Banul devine prioritatea numarul unu si cel mai important reper in viata. Doar ei au fost sacrificati pentru asta, deci trebuie sa fie ceva foarte important cu banii astia, daca parintii au ales sa le sacrifice copilaria pentru chestiile astea interesante care se numesc bani. O alta idee stramba care s-a creat aici: pentru bani faci ORICE. Lipsa banilor este o chestie foarte foarte grava si orice sacrificiu este prea mic pentru obtinerea lor.

Anxietate: copii o simt cel mai bine, oricat de mult ar incerca sa camufleze un adult acest sentiment de teama, de ingrijorare. Din pacate tendinta celor mari este de a “linisti” copilul, spunandu-i ca totul e ok, nevrand sa-l incarce cu probleme de oameni mari pe care oricum nu le-ar intelege si l-ar apasa inutil. Din pacate, aceasta intentie buna are un efect invers decat cel scontat: in loc sa-l linisteasca pe copil, dimpotriva – ii induce o stare de confuzie, ideea ca lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, ca trebuie sa purtam masti prin care negam ceea ce simtim in interior, ca in viata nu trebuie sa fim sinceri cu ceilalti si nici macar CU NOI INSINE.

De aceea spuneam ca aceasta generatie a fost mai ghinionista, spre deosebire de noi cei de 35-40 de ani, care de bine de rau am primit niste repere (poate proaste) dar macar clare, ferme. Speranta consta in constientizare, este o munca sisifica, in care reinveti sa-ti citesti corpul si mesajele emotiilor negative, in care constientizezi pattern-urile care iti ghideaza viata, pas cu pas, ca un copil mic ce invata sa mearga.