luni, 14 mai 2012

Ce se intampla intr-o psihoterapie


Stiti care e cel mai groaznic lucru care se poate intampla intr-o psihoterapie? Cel mai penibil, rusinos si umilitor moment? Ala in care realizezi ca esti inca prizonier in limitarile copilariei tale, ca acolo in adanc, in interiorul tau esti doar un copil neajutorat strigand dupa ajutor si plangand dupa iubire. Ala in care vezi cum te comporti ca un copilas de 4 ani desi limitarile si abuzul au disparut. Si e foarte greu de tolerat asta, simti ca te inneci si nu mai ai aer si totusi vrei sa dai afara dar nu poti pentru ca e prea greu de dus. 

Pentru ca e intr-adevar socant sa iti dai seama ca toata puterea si realizarile de pana acum sunt zero, ca esti inca un robotel care aplica cu constiinciozitate aceleasi pattern-uri pe care le-a invatat de cand era mic si de care nu poate sa mai scape. Si daca nu ma crezi, intreaba-ti corpul si o sa-ti raspunda cu toate fricile pe care nu poti sa le explici si cu toate durerile si bolile carora nici un doctor nu le da de capat.

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. la un moment dat nu mai e chestie de curaj ci de supravietuirea speciei:)))
      oricum fiecare traieste lucrurile astea in mod personal/unic/individual...sunt oameni care traiesc "in denial' pana la sfarsitul vietii si asta e ok pentru ei, sunt altii care au un zbucium interior din ce in ce mai mare care ii impiedica sa-si desfasoare activitatile de zi cu zi si ii impinge catre o rezolvare intr-un fel sau altul. Probabil intr-o zi o sa afli cam cum stau lucrurile si la tine:)

      Ștergere
  2. Eh, eu sunt "in denial" momentan.
    Ma trezisem, la un moment dat, si am reparat ceva, dar intre timp am fost atacata in repetate randuri asa ca m-am ascuns iar undeva in strafundurile subconstientului meu, si supravietuiesc cum pot. Daca as fi continuat atunci, probabil ca n-ar fi fost nevoie pe viitor nici macar sa iau in considerare terapia. :-)
    Mi-e dor de mine cand traiam, cu adevarat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stai asa, ca asta nu se cheama denial, dimpotriva, tu stii chestii, dar pentru ca mediul in care e esti nu este pregatit sa le primeasca, le tii deocamdata numai pentru tine...e cu totul altceva:) oricum am vazut la tine pe blog niste intrebari grele, la varsta aia eu inca nici nu stiam cu ce se mananca...deci esti norocoasa ca te-ai prins din timp, acum e doar problema cum sa impaci capra si varza, dar crede-ma ca bulgarele de zapada e deja pornit:)))

      Ștergere