Stiti
care e cel mai groaznic lucru care se poate intampla intr-o
psihoterapie? Cel mai
penibil, rusinos si umilitor moment? Ala in care
realizezi ca esti inca prizonier in limitarile copilariei tale, ca
acolo in adanc, in interiorul tau esti doar un copil neajutorat
strigand dupa ajutor si plangand dupa iubire. Ala
in care vezi cum te comporti ca un copilas de 4 ani desi limitarile
si abuzul au disparut. Si e foarte greu de tolerat asta, simti ca te
inneci si nu mai ai aer si totusi vrei sa dai afara dar nu poti
pentru ca e prea greu de dus.
Pentru ca e intr-adevar socant sa iti
dai seama ca toata puterea
si realizarile de pana acum sunt zero, ca esti inca un robotel care
aplica cu constiinciozitate aceleasi pattern-uri pe care le-a invatat
de cand era mic si de care nu poate sa mai scape. Si daca nu ma
crezi, intreaba-ti corpul si o sa-ti
raspunda cu toate fricile pe care nu poti sa le explici si cu toate
durerile si bolile carora nici un doctor nu le da de capat.
Eu n-as avea curajul. :-)
RăspundețiȘtergerela un moment dat nu mai e chestie de curaj ci de supravietuirea speciei:)))
Ștergereoricum fiecare traieste lucrurile astea in mod personal/unic/individual...sunt oameni care traiesc "in denial' pana la sfarsitul vietii si asta e ok pentru ei, sunt altii care au un zbucium interior din ce in ce mai mare care ii impiedica sa-si desfasoare activitatile de zi cu zi si ii impinge catre o rezolvare intr-un fel sau altul. Probabil intr-o zi o sa afli cam cum stau lucrurile si la tine:)
Eh, eu sunt "in denial" momentan.
RăspundețiȘtergereMa trezisem, la un moment dat, si am reparat ceva, dar intre timp am fost atacata in repetate randuri asa ca m-am ascuns iar undeva in strafundurile subconstientului meu, si supravietuiesc cum pot. Daca as fi continuat atunci, probabil ca n-ar fi fost nevoie pe viitor nici macar sa iau in considerare terapia. :-)
Mi-e dor de mine cand traiam, cu adevarat...
stai asa, ca asta nu se cheama denial, dimpotriva, tu stii chestii, dar pentru ca mediul in care e esti nu este pregatit sa le primeasca, le tii deocamdata numai pentru tine...e cu totul altceva:) oricum am vazut la tine pe blog niste intrebari grele, la varsta aia eu inca nici nu stiam cu ce se mananca...deci esti norocoasa ca te-ai prins din timp, acum e doar problema cum sa impaci capra si varza, dar crede-ma ca bulgarele de zapada e deja pornit:)))
Ștergere