Generatia de bronz

Greu cu postarea asta, am invartit-ope toate partile, am adaugat, am sters ...dar dupa aia am zis...ce pisicii mei!! ca doar nu scrii articol intr-o revista stiintifica. O lasam asa.

Generatia de bronz (dupa cea de aur si argint) este generatia celor de 2-12 ani la care muncim noi, actualii parinti, cu drag si spor. Si parca niciodata n-au fost dezbaterile mai aprinse si sursele de informatii mai bogate si mai diversificate: psihologi, mame cu bloguri, emisiuni radio, canal dedicat TV, organizatii, institutii, ONG-uri, rapoarte, statistici, sfaturi in reviste de profil, personal medical si paramedical dedicat.

To make the long story short, eu am observat urmatoarele tendinte:

• Sindromul jucariilor multe si scumpe continua dar cumva mai ponderat (pe de o parte datorita constientizarii riscului si pe de alta parte datorita crizei)
• Copilul ca subiect de project management. Dupa cum spuneam si alte data, mi se pare super ca lumea se documenteaza dar mi-e teama ca prea multa documentare iarasi nu e buna, e foarte multa informatie si din dorinta de a aplica ce e mai bun si mai modern pentru copilul tau, pierzi din vedere esentialul. Citisem la un moment dat un articol super (nu-l mai gasesc, sorry) despre cum se schimba moda: ieri era contraindicat marsupiul la varste mici pe motiv ca se deformeaza coloana vertebrala, azi esti un nenorocit daca nu-l porti. Ieri era interzis sa dormi cu bebelusul in pat pe motiv ca exista riscul sa te rasucesti in pat si sa-l strivesti, azi esti un nenorocit daca nu faci asta pe motiv ca distrugi legatura de atasament cu copilul si tot asa. Inainte era alaptat cateva luni, pana la un an, azi esti o mama denaturata daca ii refuzi sanul la 3 ani. Ideea e sa filtrezi toate trendurile astea, sa-ti asculti instinctul si sa faci ce crezi tu ca e mai bine pentru copilul tau, ce crezi tu ca e mai aproape de nevoile lui naturale indiferent de ce a facut Gigica cu copilul ei si indiferent de ce psiholog cercetator sau autoritate in domeniu inclusiv OMS-ul zice una sau alta. Adica sa nu te cramponezi de reguli si indicatii pentru ca faci exact ce au facut parintii cu tine doar ca acum ii zice altfel. Eu prima oara am ramas surprinsa cand am citit despre toddleri (zici ca e o rasa de caine), CIO (ce naiba e CIO, nici acum nu m-am prins?) LP (da' ce are lapte praf?), AP (attachment parenting), s.a.m.d. Repet, eu in cresterea unui copil n-as miza exclusiv pe abilitati de project management.
• Ocuparea copilului cu cat mai multe activitati (cumva motivata de lipsa de timp a parintilor dar si de dorinta acestora de a pompa ce e mai bun in copil, de a-l stimula si incarca astfel incat sa devina destept , capabil si pregatit pentru viata). De fapt ce invata copilul de aici? Ce invata un copil care are scoala de la 8 la 12, afterschool de la 2 la 5, balet de la 5 la 7 si limba engleza de la 7 la 9? Si probabil dans de societate noaptea in somn? Pai el invata urmatoarele:

1. viata este o alergatura continua, n-ai timp sa respiri
2. daca ai timp in care nu faci nimic, e rau, e pierdere de vreme si tu esti un lenes si un risipitor. ah, si un dezorganizat.
3. cu cat faci mai multe lucruri si mai repede, cu atat mai bine (cantitatea primeaza in defavoarea calitatii)
4. cand esti tu singur cu tine, iti vin ganduri peste ganduri, aceasta e un lucru rau, solutia e sa cauti permanent compania celorlalti si sa eviti sa-ti confrunti gandurile cat mai mult posibil. Aici sunt copiii care au dificultati in a adormi singuri sau cei care sufera de “pavor nocturn” (nah, ca am inceput si eu:)

Noi incercam sa “indreptam” cumva, intr-un mod compensatoriu ce au gresit parintii nostri in ce ne priveste. Modelul pe care il transmitem mai departe este fie cel care a fost aplicat pe noi (daca ni s-a parut ok) fie unul imbunatatit (de genul, mi-a placut anumite aspecte dar pe altele le-as imbunatati: mi-a placut ca isi respectau cuvantul si ma puteam baza intotdeauna pe ce imi promiteau dar nu mi-a placut ca erau prea stricti, parca eram la armata si m-au privat de multe lucruri) prin urmare modelul va contine elemente invatate dar si elemente noi. Si mai e cazul extrem in care suntem atat de nemultumiti de cum am fost crescuti, incat negam tot ce am fost invatati si o luam de la zero (asta e chiar recomandabil pentru persoane care au avut o copilarie, grea, traumatizanta cu batai sau violuri si nu mai au ce sa valorifice).

Mi-e teama ca ai nostri copii or sa fie :

• mai independenti dar mai singuri
• or sa sufere mai putin dar or sa fie mai egoisti, mai superficiali
• or sa fie mai tehnologizati dar o sa le lipseasca profunzimea relatiilor umane
• or sa-si procure mai multe placeri dar or sa le savureze mai putin
• or sa fie mai siguri pe sine, mai descurcareti dar mai manipulativi

Mai ziceti si voi.