E minunat sa descoperi ca ai facut
back-up la toate datele din calculator inainte ca acesta sa crape. E
minunat sa ai o solutie de back-up, un fel de plan B cand planul A se
dovedeste a fi imposibil de aplicat. In felul asta limitezi pagubele
colaterale si toata lumea e fericita.
Dar ce ar fi sa ai back-up la iubit?
Sau la prieteni? Si cand iubitul te paraseste, sa suferi mai putin
stiind ca esti “acoperita”. Sau cand prietenii sunt
indisponibili, mofturosi si cu fitze? Nimic mai simplu, ii schimbi cu
un like sau un unlike (nu sunt foarte sigura, notiunile mele despre
Facebook sunt limitate) si treci la urmatorii, care sunt mai veseli,
mai nostimi si mai disponibili.Si nici nu te mai solicita asa mult.
In relatiile de prietenie ca si in cele amoroase sunt mai multe
etape, dar cred ca cea mai “incintanta” si mai “frivola” e
cea de inceput cand se face tatonarea reciproca si descoperi multe
lucruri in comun cu celalalt. Ma rog, aici e de fapt o autoiluzie ca
de fapt ii proiectam pe ceilalti cum am vrea noi sa fie nu cum sunt
in realitate si de aici fluturii in stomac, dar sa nu divagam.
Cred ca din dorinta noastra de a nu
suferi, combinat cu putina comoditate si lipsa atroce de timp nu mai
investim in oameni. Si trecem asa, pe fast forward, cu mancaruri
semipreparate, cu copii semialintati, cu prietenii superficiale si cu
despartiri dureroase inlocuite rapid de relatii-tampon. (relatia
tampon, este in viziunea mea - “relatia dintre relatii”, cand
esti ranit si atunci preferi sa fii cu cineva -oricine, numai sa nu
mai fii singur) De fapt radacina mult mai adanca se afla in teama de
abandon (sadita undeva prin copilarie) si acum fiecare ar trebui sa
ne intrebam daca oamenii pe care ii strangem cu grija in jurul nostru
sunt oameni cu care mergem umar la umar, impartasind valori comune
sau sunt oameni pe care ii caram dupa noi sau dimpotriva speram ca
vreodata sa ne care ei in spate (“las'ca e bine sa-l cunosc pe
cutarica, cine stie cand o sa am nevoie de el”)
Scurta mea experienta americana m-a
facut sa ma infior: oameni cu castile la urechi sau butonand de zor
in telefoanele lor, zombie pe strada, in aeroport sau cafenele.
Discutii despre sport, lucrat la sala sau slabit. Stiu, Romania nu e
America si comparatia e fortata, dar am senzatia ca tot pe acolo o sa
ajungem.
Si e pacat. Nu neg beneficiile, nu
recomand ascunsul in pestera si meditatul pe tavan dar cred ca e
ideal sa pastram proportiile si sa-i dam internetului ce e al
internetului si vietii ce e al vietii. Altminteri sistemul asta dus
la extrem de traire virtuala are efectul unui bumerang:
iti da exact ce i-ai dat lui mai intai si anume superficialitate.
In concluzie, unele lucruri e bine sa ramana fara back-up.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu