Daca ar fi sa fac niste trasaturi
principale ale generatiilor '75-'85, acestea ar fi urmatoarele:
- lipsa de coloana vertebrala, de initiativa, frica de a iesi din turma
- atitudinea “ai carte ai parte” dar cumva dusa la extrem ca un sine qua non al reusitei in viata
- atitudinea de supunere neconditionata in fata autoritatii( de orice fel – de la Partid si pana la medic, invatator, militian)
- atitudinea “ce o sa zica lumea”
- atitudinea de anulare a identitatii copilului pe principiul: “e mic si nu stie”, “ma inveti tu pe mine, taci din gura ca habar n-ai”, “comentezi?”, “ai nerusinarea sa-mi raspunzi?” Si mirobolantul: “nu ti-ar fi rusine sa-ti fie”. In cazuri mai grave: bataia rupta din rai.
- atitudinea perfectionista : “ma faci de rusine”, “nu esti bun(a) de nimic!”, “doar atata poti, aveam pretentii de la tine”, “gigel a facut si a dres, tu nu esti in stare nici sa...”, “m-ai dezamagit profund”.
Ce a generat nebunia asta? Pai s-o luam
pe rand: frica de autoritate, incapacitatea de a impune punctul de
vedere, perfectionismul, spiritul competitiv dus la extrem, invidia,
lipsa de incredere in sine, atitudinea de victima, reproducere de
informatii in loc de creativitate, timorare, auto-invinovatire,
supunere oarba, cautarea permanenta a confirmarii celorlalti,
dependenta, etc.
Acum daca stai sa te gandesti 1,2 si 3
cam erau justificate, in conditiile in care o prea mare libertate de
exprimare te putea trimite (la propriu) intr-un scurt interogatoriu
al Securitatii dar pentru 4, 5 si 6 nu exista nici o scuza. Nu-ti
mulezi copilul pe cerintele lumii pentru ca lumii putin ii pasa,
nu-ti umilesti copilul in mod constant si apoi te astepti sa fie un
mandru si un neinfricat cand da piept cu problemele vietii si nici
nu-ti proiectezi in el toate neimplinirile astfel incat sa-ti care
tie in spate angoase si responsabilitati care nu-i apartin.
Trecand peste aceste mici neplaceri, am
crescut mari si voiosi si dornici sa facem din copii nostri a better
version of us. Daca vom reusi sau nu, asta ne va spune doar viitorul.
Oricum pe mine ma mananca undeva sa creionez un “preview” al
viitorului astuia:)
Ptii, ce amintiri...
RăspundețiȘtergereAsa am niste resentimente fata de ai mei pentru nenorocitul ala de "ce-o sa zica lumea" si, fireste, pentru cretinul de "eu stiu mai bine, tu sa faci cum zic eu!" (inca ... adica si acum, la o varsta destul de inaintata - a mea :P ).
mai inaintata ca a mea n-are cum sa fie tinand cont ca eu am 36:)
Ștergerepartea proasta e ca si pe mine ma bantuie acum, desi au trecut atatia ani si ma asteptam sa se estompeze cumva...
27 (fac 28 in iunie, teoretic, dar m-am hotarat ca fac inca o data 27, ca a fost o varsta frumoasa si urmatoarea nu stiu cum va fi).
ȘtergereEu inca am complexe, idei preconcepute, temeri, etc. Nu m-a ajutat nimic inafara de cartea Conversatii cu Dumnezeu (si aportul ei a fost redus in comparatie cu asteptarile mele). NIci macar barbatul care ma iubeste nu ma poate scapa de chestiile care ma bantuie. Nimeni nu poate, inafara de mine.
Dar nu vreau sa ma plang. Hai mai bine sa incercam sa nu facem si noi la fel. :-)
pai pregatesc partea a doua (si a treia, cred) in care incerc sa prezint cam ce schimbari cred eu ca vor fi la generatiile viitoare pe baza a ceea ce ii invatam noi acum...asa ca stay tuned;)
Ștergere