Copilul

Nu o sa fie un articol despre asa da asa nu. Ci doar niste idei scurte si disparate despre cum vad eu lucrurile. Si scriu mai mult sa ramana pentru ca cine stie cum imi voi schimba convingerile si e bine sa ramana aici sa-mi aduca aminte si sa ma fac mica mica de rusine: ia uite bai, ce aberatii ziceai pe atunci!!

Copilul trebuie lasat sa-si urmeze adevarata natura: inclinatii, talente.Bineinteles ca tu esti intr-o pozitie privilegiata si poti sa intervii si sa-l modelezi dupa chipul si asemanatarea ta (sau al altora) dar intrebarea este: chiar asta iti doresti? Natura se razbuna si eu sunt cel mai bun exemplu daca te prefaci prea mult ceea ce nu esti, exista o frustrare imensa care se revarsa asupra lumii inconjuratoare si nu stiu cine mai sta atunci in preajma ta atunci sau dimpotriva sapa in interior si iarasi nu vrei sa stii ce ravagii au loc acolo si ce boli se pot declansa. Prin urmare lasa-l sa faca ce-i place si nu incerca sa-i impui ce crezi tu ca “ar face bine sa-i placa”. Eu ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea sa zambesc senin si calm atunci cand fiica-mea o sa vina la mine sa-mi spuna ca vrea sa se faca dansatoare la bara sau picolita de sezon:)

E un lucru minunat ca am iesit de sub conceptiile invechite ale parintilor nostri de genul: bataia e rupta din rai, stai frumos ca ce zice lumea, uite ce frumos canta/vorbeste fetita/baietelul, nu mai plange ca esti urata, vai, baietii nu plang, ce esti tu barbat sau orez cu lapte?, eu stiu mai bine ce trebuie facut, taci din gura ca esti mic si nu stii!, etc dar mi-e teama ca dam in extrema ailalta a libertatii (si mi-a placut articolul de aici).

Si mai e o chestie pe care eu o consider periculoasa: cititul cu avant al cartilor de parenting, insasi folosirea termenilor imi pare ca un limbaj de lemn dintr-o corporatie americana: AP, La Leche League, toddler, co-sleeping, LP, etc. Nu e rau sa citesti si sa te informezi, e rau sa te bazezi numai pe citit si sa-ti ignori instinctele sau intuitia.

Tot ce am spus mai spus e cu titlu de referinta. Cel mai important este sa-ti asculti copilul si sa te adaptezi personalitatii lui, fara sa cazi in generalizari periculoase. Pentru ca da, sunt copii care au nevoie de un program mai riguros, regulile ii ajuta sa se organizeze mai bine si ii scapa de frustrari, da, sunt copii care au nevoie de foarte multe activitati pentru ca au foarte multa energie si atunci asta e un mod sanatos de a se descarca si nu privesc programul incarcat ca pe o corvoada, dimpotriva ii ajuta sa-si descarce energia si sa poata dormi mai bine, etc. Cel mai greu e sa te adaptezi la personalitatea lor fara sa treci prin filtrul tau si cred ca aici e pacatul majoritatii parintilor. Il imbrac cu 10 pulovere pentru ca mie la 15 grade mi-e frig si intotdeauna ma imbrac mai gros sau eu daca as face jumatate din activitatile pe care le face el as pica lata, e prea mult pentru el, il retrag si tot asa. Si e normal, si eu fac asta. Dar incerc pe cat posibil sa dau filtrul la o parte si sa primesc cu inima deschisa semnalele pe care mi le transmite el.

Pe scurt: Asculta. Intelege. Explica consecintele. Ofera optiuni.

Intr-un final nu-mi vine decat un exemplu de pe vremea cand faceam scoala de soferi si instructorul mi-a zis ca tot ce trebuie sa fac e sa “ascult motorul” Si al naibii motor nu-mi spunea nimic oricat de tare imi ciuleam eu urechile oricat de multe chestii il intrebam. Si mi-au trebuit ani de condus ca sa scap de cramponarea aia: tot corpul calare pe volan, fruntea lipita de parbriz, schimbatul vitezei intai la 3000 de turatii, a doua la 5000 de turatii fix si tot asa. Si am invatat ca zumzetul ala de sub capota poate sa fie fin ca un tors de pisica, ascutit cand am facut o manevra gresita, putin mai intens ca se necesita o treapta superioara etc La inceput o sa fie greu dar pe masura ce inaintezi si inveti sa citesti semnele, lucrurile se aseaza.

Prin urmare ascultati ce spune motorul pentru ca in felul asta o sa va bucurati de un drum minunat si plin de satisfactii alaturi de copilul vostru:)

Calatorie placuta :)