In dulcele targ al Iesilor

In vizita mea pascala prin Iasi, am fost nevoita sa trag o tura pe la Carrefour pt ultimele cumparaturi urgente: de genul o cutie cacao, praf de copt, cozonac, periute de dinti ca uitasem sa luam cu noi, etc. Ne imprastiem eficient: sotul cu copilul in zona cozonaci, eu spre cosmetice si ne dam inalnire la coada la casa. Si stam noi la coada...si stam...si stam...intre timp, la casa un nene se tot mosmondea sa plateasca iar eu, nemaiavand rabdare, trec dincolo de casa de marcat, acolo unde impingea produsele tanti dupa ce le scana si incep sa le bag ostentativ in sacose. Iau 2 cozonaci ii miros , ma declar satisfacuta si ii var in pungi, apoi niste conserve de peste si tot asa, pana ajung la o pasta de ras care se numea Himalaya (de mentionat ca sotul nu se barbiereste) si la care ma intorc nervoasa catre sot: “de ce ti-ai mai luat si prostia asta?!” La care sotul tacea malc dar clipea ciudat de des din ochi ca un cod morse al globilor oculari inventat ad-hoc, incercand sa-mi transmita un mesaj subliminal. Si-n tacerea aia jenanta, aud glasul tremurat al casierei: “stiti, acestea nu cred ca sunt produsele dvs....” WTF??? si in aceeasi secunda realizez ca erau ale omului care se chinuia sa plateasca si urmarise comportamentul meu fara macar sa protesteze. Doamne, daca eram in Bucuresti, cred ca-mi luam si doua palme pe langa injuraturile de rigoare. Dar, va jur, mi-am dorit sa am niste gheare ascutite cu care se sap in cimentul din Carrefour si sa ma ascund acolo.

Daca tot sunt la capitolul gafe, sa va mai povestesc:

Lucram in telecom la o firma chinezeasca si trebuia sa plec in business trip a doua zi. Care business trip trebuia aprobat de nspe manageri. Care manageri aprobasera toti mai putin ala din varf. Care era mai cu mot. Si nervoasa fiind ca le-am dat termen 2 saptamani de aprobare si totusi nu era gata, pun mana pe telefon si il sun pe seful cel mare. Imi raspunde o tanti in chineza, ii zic ce vreau si cu cine vreau, ea ciripea in continuare in chineza. Mai sa fie , imi zic eu in sinea mea, astia la headquarter nu au angajat si ei o secretara care sa stie engleza. In fine, ridic putin vocea si ii silabisesc numele celui pe care il cautam. Tipa zice un fel de ok si se lasa linistea. Dupa vreo cinci minute raspunde seful cel mare cam confuz, el stia foarte bine engleza dar a trebuit sa-i repet de vreo 3 ori ce vreau. In fine, imi spune ca se rezolva, inchid telefonul si in secunda in care inchid, mi-am dat seama ca el e pe alt fus orar si l-am sunat exact la ora 3 dimineata:)

In vizita la viitorii socri, emotionata peste masura, m-am imbracat cat de frumos am putut ignorand gerul de afara ca sa fac o impresie buna. Cand eram in hol si imi scoteam haina, mama viitoare soacra ma intreaba: “nu ti-e frig asa, cu gatul gol?” La care eu prompt: "Nu, ca am cizme!”

In Germania, ne intorceam din concediu si ne-am oprit la un mic restaurant pe drum, foarte cochet sa bem o cafea. Ne-am asezat pe terasa si eu m-am dus la toaleta ca aveam o urgenta si mi s-a parut haios ca pe usile de toaleta in loc de clasicele figurine femeie/barbat erau desenate o babuta caraghioasa si un mos pe masura, artistic pictate. Si m-am gandit sa le imortalizez cu aparatul foto. Prin urmare am focalizat aparatul pe figurina tip mosulet, s-a armat blitzul si...in secunda in care am apasat, s-a deschis usa.

Saracul om, cred ca l-am orbit. Dupa ce a clipit des si a zis “no problem” la scuzele mele, s-a asezat la masa pe terasa langa noi si mult timp a clipit des si s-a uitat ciudat la mine:)

continuarea aici