Vise, maica, vise

Visele sunt pentru mine niste prieteni foarte dragi, chiar si atunci cand sunt cosmaruri. Sa va explic de ce.

Este dovedit (stiintific?) ca in noi exista o parte formata din constient (ratiunea, mentalul, Supra-eul) si una inconstienta (emotiile, Sinele, Umbra). Ca si proportie cel mai mare procent il reprezinta inconstientul dar pentru ca noi nu avem acces la el, nu putem vedea asta.

Singurele modalitati in care ne facem o idee despre inconstient sunt starile de reverie, imageria mentala, meditatia, hipnoza sau alte stari de constiinta alterata si visele. Cum la primele nu stau foarte bine (necesita antrenament serios), singurul semnal care imi ramane sunt visele. De ce ma doare asa tare sa il intreb de sanatate pe inconstientul meu? Pai foarte simplu, acolo apar problemele – daca acolo ceva nu functioneaza cum trebuie – apar defecte in sistem global de genul fobii, depresii, conflicte interne, somatizari, atacuri de panica, comportamente disfunctionale repetitive, etc etc. Bun, deci mie chiar imi pasa de el. Iar visele sunt emai-urile care vin de acolo si le citesc cu mare atentie.

Din pacate mesajul este criptat si rareori ma prind ce vrea sa spuna. Dar in mare ma orientez dupa:

• ce simt: daca la trezire sentimentul este unul placut de satisfactie, placere, biruinta, etc inseamna ca e de bine, daca ma trezesc lac de sudoare la 5 cm inainte de ating solul intr-o cadere de la etajul 10, e naspa.
• cat de intens este: daca este o chestie moderata, nici prea prea nici foarte foarte, nu dau atentie, dar daca este ceva profund, mi se face parul maciuca numai cand imi amintesc de-a lungul zilei fragmente din vis, inseamna ca e ceva serios acolo
• daca e liniste, e naspa. Intotdeauna e de preferat sa visezi (chiar si cosmaruri) decat sa nu visezi deloc. Rolul visului este sa prelucreze emotiile negative din timpul zilei care au fost greu de digerat de mental si sa faca o conciliere intre regulile sociale invatate in timpul zilei cu exigentele biologice ale mecanismelor de supravietuire. Sunt oameni carora le e frica de ce pot gasi in lumea lor interioara si atunci adorm cu dificultate, si doar dupa ce se epuizeaza fizic -iar somnul este greu, fara vise.

Freud considera ca rolul visului e sa satisfaca de o maniera fantasmatica o dorinta interzisa de constiinta si implicit de normele morale. Aparitia unei asemenea dorinte in timpul zilei in timpul zilei provoaca anxietate (cum ar de exemplu dorinta sa-l strangeti de gat la propriu pe seful propriu si personal si sa-i smulgeti unghiile una cate una), prin urmare individul incearca sa evite gandurile asociate acesteia. In timpul somnului, cum constiinta se odihneste, dorinta poate sa se manifeste prin intermediul gandurilor din vis si sa rezolve conflictul fara sa provoace angoasa, cu conditia sa se manifeste intr-o maniera deformata pentru a induce in eroare cenzura. Aceasta deformare ar explica faptul ca in momentul trezirii, visul apare ca bizar si neinteles.

Pe scurt, visul are rolul de a prelua emotiile negative din timpul zilei, de a le procesa si a le transforma in ceva digerabil pentru inconstient. Cosmarurile apar cand emotiile de prelucrat sunt atat de puternice si/sau de profunde incat aparatul de procesat se blocheaza. Apoi incearca iar sa porneasca, iar se blocheaza. Si asa apar cosmarurile repetitive. Cand nu exista vise (atentie, poate fi si situatia in care visele sa existe dar tu sa nu ti le amintesti) e grav. Asta inseamna ca aparatul de procesat nici macar nu porneste, emotiile sunt aruncate in forma bruta in inconstient unde se inmultesc si nasc monstri. Monstri care se intorc sub forma de fobii, anxietati, somatizari, etc

Cea mai recomandabila varianta este cea in care in vis gasesti resurse sa iesi din situatiile periculoase si sa-ti pui la pamant adversarii. Cum imi spune sotul meu: “Eu in vis ii omor pe toti!” Ceea ce va doresc si voua (eu pot sa numar pe degete de cate ori mi-a iesit schema asta)

Si acum, vise placute va doresc:)