Am promis ca revin cu o continuare la
articolul pe care l-am scris mai demult aici. Nu vreau sa fac
apologie fricii si cum am mers eu cu pasi marunti prin toate
tenebrele ei. Vreau doar sa spun cum convietuiesc eu cu dansa.
O mangai pe cap si exagerez : da, bai,
mi-e frica dar daca o neg se face mai mare, daca lupt impotriva ei, o
hranesc. Si atunci o mangai frumos pe crestet, o iau de mana si
defilez cu ea. Ceea ce se putea intampla mai rau s-a intamplat deja
pentru ca m-am facut de ras preventiv.
To make long story short, eu sufar de
anxietate de performanta – adica trebuie sa fiu perfecta, sa fiu
cea mai cea. Cand am dat la gioale exact unde ma doare mai tare, ca
ma fac de ras, ca nu sunt in stare, ca nu sunt responsabila, am
rezolvat ce era de rezolvat si frica s-a trezit in pielea goala.
Mai am un avantaj pe care altii nu il
au: nu fac atacuri de panica, adica alea in sensul clasic de luat cu
lesin si chemat salvarea pe principiul solid ca eu stiu si sunt ferm
convinsa - ca n-am cum sa mor din asta, e doar in capul meu. Asa ca
oricat de razna o ia corpul : inima cu 200 de batai pe minut ,
urechi infundate si pierderea vederii eu stiu foarte sigur ca e de la
cap si n-am nici o sansa sa fac atac cerebral. Faza haioasa ar fi sa
fac pe bune si apoi sa zic calm: Eh, un fleac, m-au ciuruit!:)
Singura chestie cu adevarat naspa e
ca-mi dispare vocea si eu o privesc cum se duce......
Cred ca cea mai buna reactie in fata
fricii este actionarea. Daca ai o atitudine evitanta in sensul de nu
fac asta, nu fac ailalta, orizontul tau se va ingusta ingrijorator si
te vei trezi intr-un cerc vicios. Nici sistemul heirupist nu e foarte
ok, desi eu l-am aplicat de multe cu reultate bune. Cred ca e vorba
mai degraba de o cale de mijloc, cu pasi mici dar constanti. Si
trebuie sa fii rezonabil. Frica sa instalat in interiorul tau in zeci
de ani de zile. 36 in cazul meu. Cum crezi ca o s-o scoti in 2 zile,
2 saptamani sau 2 luni? Prin urmare, rabdare si tutun.
Divagatie:frica pe care o am eu e doar
o ramurica dintr-un arbore foarte mare cu fel si fel de tipuri de
frici : frica de caini, de paianjeni, de zbor cu avionul, frica de
spatii deschise, frica de a intalni oameni noi, frica de autoritate,
frica de esec sau frica de succes (da, exista si asta), frica de
moarte.
Citeam undeva ca de fapt toate fricile
si fobiile noastre vin toate dintr-o radacina comuna si adanca si
anume: frica de moarte. Si ca antidotul pentru o viata traita din
plin este sa inlocuiesti frica cu iubirea. Dar n-as merge asa departe
...daca vad un urs venind in goana spre mine – sincer, eu nu m-as
baza DOAR pe iubire.
Prin urmare, are si frica rolul ei.
Ideea e sa reusim s-o aducem (reducem) la locul (rolul) ei. Ceea ce
va doresc si voua:)
Amin!
RăspundețiȘtergereEu recunosc ca uneori , cand stiu ca nu pot scapa complet de frica, o fentez. Pe sistemul,hai sa fim curajosi la fata locului, si acasica putem plange dupa mama.
Nu stiu daca e cea mai sanatoasa metoda, dar m-a trecut, fara incidente, prin cateva momente dramatice.
In rest, mama lui de urs, de cate ori merg la munte imi repet "alergi in zig zag, alergi in zig zag, ale..". Deci, ai inteles? Daca te fugareste un urs, o iei la fuga in zig zag, pentru ca e foarte mare si are centrul de greutate dificil de controlat. Adica, daca mai tii minte faza cu zizgagul, si nu incepi sa urli, domnul urs se va impiedica in propriile-i labute si tu vei trai pentru a spune povestea.
M-am lungit inutil,dar voiam sa-ti povestesc si tie teoria asta cu care ma chinuie Mihai de cate ori urlu de frica, prin paduri :P
asta cu alergatul in zigzag e tare, o stiam si eu, dar mereu m-am intrebat daca in momentul ala de panica neuronii mai fac conexiunile care trebuie:))) tare mi-e teama ca la mine se scurtcircuiteaza tot si singurul gand care ramane este: "du-te si pupa-l pe botic!" :P
Ștergere:))))))
ȘtergereAi vazut documentarul "LO SFIDANTE"? Cred ca il gasesti pe site-ul suntsanatos.ro, la documentare. Daca reusesti sa-l vezi sa-mi spui, daca vrei, ce impresie ti-a lasat
RăspundețiȘtergereok, o sa ma uit, merci de info!
Ștergere